opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.

ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa.

împlătoșat, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 93/26 / V: ~lat~, ~șit / Pl: ~ați, ~e / E: împlătoșa] 1 Acoperit cu o platoșă. 2 (Fig) Înarmat cu credința creștină.

ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, acoperit, înarmat cu o platoșă. (În basme) Căsătoria lor fu binecuvîntată cu un copilaș, ce se născu împlătoșat cu un pept de aur. ISPIRESCU, L. 389.

împlătoșat a. 1. acoperit cu o platoșă; 2. acoperit în genere: un copilaș ce se născu implătoșat cu un piept de aur ISP.

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă.

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă. – În + platoșă.

împlătoșa vtr [At: HERODOT (1645) 137 / V: (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + platoșă] 1-2 A (se) acoperi cu o platoșă. 3-4 (Fig) A (se) înarma cu credința creștină.

ÎMPLĂTOȘÁ, împlătoșez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca, a se acoperi, a se înarma cu o platoșă. (Fig.) Simți toată primejdia din cuvintele ofițerului și se împlătoșă în șiretenie. CAMILAR, N. I 269.

împlătoșéz v. tr. Îmbrac cu platoșă. V. refl. Îmĭ pun platoșă. V. chĭurasez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împlătoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 împlătoșeáză, 1 pl. împlătoșắm; conj. prez. 3 să împlătoșéze; ger. împlătoșấnd

împlătoșá vb., ind. prez. 1 sg. împlătoșéz, 1 pl. împlătoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împlătoșéze; ger. împlătoșând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPLĂTOȘÁT adj. înzăuat. (Soldat ~.)

ÎMPLĂTOȘAT adj. înzăuat. (Soldat ~.)

ÎMPLĂTOȘÁ vb. a (se) înzăua.

Intrare: împlătoșat
împlătoșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlătoșat
  • ‑mplătoșat
  • împlătoșatul
  • împlătoșatu‑
  • ‑mplătoșatul
  • ‑mplătoșatu‑
  • împlătoșată
  • ‑mplătoșată
  • împlătoșata
  • ‑mplătoșata
plural
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
  • împlătoșații
  • ‑mplătoșații
  • împlătoșate
  • ‑mplătoșate
  • împlătoșatele
  • ‑mplătoșatele
genitiv-dativ singular
  • împlătoșat
  • ‑mplătoșat
  • împlătoșatului
  • ‑mplătoșatului
  • împlătoșate
  • ‑mplătoșate
  • împlătoșatei
  • ‑mplătoșatei
plural
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
  • împlătoșaților
  • ‑mplătoșaților
  • împlătoșate
  • ‑mplătoșate
  • împlătoșatelor
  • ‑mplătoșatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împlătoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlătoșa
  • ‑mplătoșa
  • împlătoșare
  • ‑mplătoșare
  • împlătoșat
  • ‑mplătoșat
  • împlătoșatu‑
  • ‑mplătoșatu‑
  • împlătoșând
  • ‑mplătoșând
  • împlătoșându‑
  • ‑mplătoșându‑
 singular plural
  • împlătoșează
  • ‑mplătoșează
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlătoșez
  • ‑mplătoșez
 (să)
  • împlătoșez
  • ‑mplătoșez
  • împlătoșam
  • ‑mplătoșam
  • împlătoșai
  • ‑mplătoșai
  • împlătoșasem
  • ‑mplătoșasem
a II-a (tu)
  • împlătoșezi
  • ‑mplătoșezi
 (să)
  • împlătoșezi
  • ‑mplătoșezi
  • împlătoșai
  • ‑mplătoșai
  • împlătoșași
  • ‑mplătoșași
  • împlătoșaseși
  • ‑mplătoșaseși
a III-a (el, ea)
  • împlătoșează
  • ‑mplătoșează
 (să)
  • împlătoșeze
  • ‑mplătoșeze
  • împlătoșa
  • ‑mplătoșa
  • împlătoșă
  • ‑mplătoșă
  • împlătoșase
  • ‑mplătoșase
plural I (noi)
  • împlătoșăm
  • ‑mplătoșăm
 (să)
  • împlătoșăm
  • ‑mplătoșăm
  • împlătoșam
  • ‑mplătoșam
  • împlătoșarăm
  • ‑mplătoșarăm
  • împlătoșaserăm
  • ‑mplătoșaserăm
  • împlătoșasem
  • ‑mplătoșasem
a II-a (voi)
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
 (să)
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
  • împlătoșați
  • ‑mplătoșați
  • împlătoșarăți
  • ‑mplătoșarăți
  • împlătoșaserăți
  • ‑mplătoșaserăți
  • împlătoșaseți
  • ‑mplătoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • împlătoșează
  • ‑mplătoșează
 (să)
  • împlătoșeze
  • ‑mplătoșeze
  • împlătoșau
  • ‑mplătoșau
  • împlătoșară
  • ‑mplătoșară
  • împlătoșaseră
  • ‑mplătoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împlătoșat

  • 1. rar Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înzăuat un exemplu
    exemple
    • în basme Căsătoria lor fu binecuvîntată cu un copilaș, ce se născu împlătoșat cu un pept de aur. ISPIRESCU, L. 389.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împlătoșa
    surse: DEX '98 DEX '09

împlătoșa

  • 1. rar A se îmbrăca, a se înarma cu o platoșă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înzăua un exemplu
    exemple
    • figurat Simți toată primejdia din cuvintele ofițerului și se împlătoșă în șiretenie. CAMILAR, N. I 269.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + platoșă
    surse: DEX '98 DEX '09