opțiuni
  • info
11 definiții pentru împărăți

Explicative DEX

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

împărăți vi [At: PSALT. 86/12 / Pzi: ~țesc / E: împărat] 1 (Rar) A face pe cineva împărat. 2 A stăpâni o țară în calitate de împărat. 3 (Pex; pop) A guverna. 4 A trăi bine. 5 (Înv) A fi împărat.

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

ÎMPĂRĂȚI, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Popular și arhaizant). A conduce o țară în calitate de împărat; a stăpîni; a domni. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. ◊ Fig. Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.

A ÎMPĂRĂȚI ~esc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat).

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat.

Ortografice DOOM

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, 3 sg. împărățește, imperf. 1 împărățeam; conj. prez. 1 sg. să împărățesc, 3 să împărățească

împărăți (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 să împărățească

împărăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățesc, imperf. 3 sg. împărățea; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățească

Arhaisme și regionalisme

împărățí, împărățesc, v.i. (înv.) A conduce, a cârmui ca împărat: „Atunce înpărățe la Indie Poriu înpăratu și înpărățe la Roma Tarachenie înpărat și înpărățe la Machedonia Filipu înpărat...” (Bârlea, 1909: 113). – Din împărat (DEX, MDA).

Intrare: împărăți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățire
  • ‑mpărățire
  • împărățit
  • ‑mpărățit
  • împărățitu‑
  • ‑mpărățitu‑
  • împărățind
  • ‑mpărățind
  • împărățindu‑
  • ‑mpărățindu‑
 singular plural
  • împărățește
  • ‑mpărățește
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
 (să)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărății
  • ‑mpărății
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (tu)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
 (să)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
  • împărățeai
  • ‑mpărățeai
  • împărățiși
  • ‑mpărățiși
  • împărățiseși
  • ‑mpărățiseși
a III-a (el, ea)
  • împărățește
  • ‑mpărățește
 (să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățea
  • ‑mpărățea
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățise
  • ‑mpărățise
plural I (noi)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
 (să)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărățirăm
  • ‑mpărățirăm
  • împărățiserăm
  • ‑mpărățiserăm
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (voi)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
 (să)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
  • împărățeați
  • ‑mpărățeați
  • împărățirăți
  • ‑mpărățirăți
  • împărățiserăți
  • ‑mpărățiserăți
  • împărățiseți
  • ‑mpărățiseți
a III-a (ei, ele)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
 (să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățeau
  • ‑mpărățeau
  • împărățiră
  • ‑mpărățiră
  • împărățiseră
  • ‑mpărățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărăți, împărățescverb

  • 1. învechit popular A domni ca împărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domni stăpâni
    • format_quote Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. DLRLC
    • format_quote Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. DLRLC
    • format_quote figurat Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. DLRLC
    • format_quote figurat Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. DLRLC
    • format_quote figurat Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
etimologie:
  • împărat DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „împărăți” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3