9 definiții pentru împărăți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărăți vi [At: PSALT. 86/12 / Pzi: ~țesc / E: împărat] 1 (Rar) A face pe cineva împărat. 2 A stăpâni o țară în calitate de împărat. 3 (Pex; pop) A guverna. 4 A trăi bine. 5 (Înv) A fi împărat.

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A domni ca împărat. – Din împărat.

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Popular și arhaizant). A conduce o țară în calitate de împărat; a stăpîni; a domni. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220. Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222. ◊ Fig. Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67. Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140. Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.

A ÎMPĂRĂȚÍ ~ésc intranz. pop. A conduce în calitate de împărat; a domni. /Din împărat

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat).

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 împărățeáscă

împărățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împărățeáscă

Intrare: împărăți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățire
  • ‑mpărățire
  • împărățit
  • ‑mpărățit
  • împărățitu‑
  • ‑mpărățitu‑
  • împărățind
  • ‑mpărățind
  • împărățindu‑
  • ‑mpărățindu‑
singular plural
  • împărățește
  • ‑mpărățește
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
(să)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărății
  • ‑mpărății
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (tu)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
(să)
  • împărățești
  • ‑mpărățești
  • împărățeai
  • ‑mpărățeai
  • împărățiși
  • ‑mpărățiși
  • împărățiseși
  • ‑mpărățiseși
a III-a (el, ea)
  • împărățește
  • ‑mpărățește
(să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățea
  • ‑mpărățea
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățise
  • ‑mpărățise
plural I (noi)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
(să)
  • împărățim
  • ‑mpărățim
  • împărățeam
  • ‑mpărățeam
  • împărățirăm
  • ‑mpărățirăm
  • împărățiserăm
  • ‑mpărățiserăm
  • împărățisem
  • ‑mpărățisem
a II-a (voi)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
(să)
  • împărățiți
  • ‑mpărățiți
  • împărățeați
  • ‑mpărățeați
  • împărățirăți
  • ‑mpărățirăți
  • împărățiserăți
  • ‑mpărățiserăți
  • împărățiseți
  • ‑mpărățiseți
a III-a (ei, ele)
  • împărățesc
  • ‑mpărățesc
(să)
  • împărățească
  • ‑mpărățească
  • împărățeau
  • ‑mpărățeau
  • împărăți
  • ‑mpărăți
  • împărățiseră
  • ‑mpărățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărăți

  • 1. învechit popular A domni ca împărat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domni stăpâni 5 exemple
    exemple
    • Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, O. A. 220.
      surse: DLRLC
    • Baiazid II, care a împărățit pînă la 1512. ODOBESCU, S. II 222.
      surse: DLRLC
    • figurat Să-mpărățească în veac peste noroade Sceptrul dreptății. TOMA, C. V. 67.
      surse: DLRLC
    • figurat Ca-ntr-un țintirim împărățește adînca tăcere. VLAHUȚĂ, N. 140.
      surse: DLRLC
    • figurat Cum ai putut crede că o proastă fetișoară mă va face să fiu necredincios acei ce singură împărățește în inima mea? NEGRUZZI, S. I 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • împărat
    surse: DEX '09 DEX '98