8 definiții pentru împăcăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împăcăciune sf [At: DOSOFTEI, PS. 36 / Pl: ~ni / E: împăca + -(ă)ciune] (Înv) 1-11 Împăcare (1-11).
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s. f. (Învechit și arhaizant) Împăcare. Eu, după legea veche, țin la o împăcăciune. CAMILAR, N. II 296. Începu a se sătura de un amor fără sfezi, fără împăcăciuni. NEGRUZZI, S. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împăcăcĭúne f. Acțiunea de a saŭ de a te împăca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împăcăciúne (înv.) s. f., g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împăcăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPĂCĂCIÚNE s. v. împăcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împăcăciune s. v. ÎMPĂCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||