împâclit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: împâcli] 1 Acoperit cu pâclă. 2 Mohorât.

împâclit, ~ă a [At: (a. 1648) GCR I, 130 / Pl: ~iți, ~e / E: împâcli] Acoperit cu pâclă.

împâclit a. tare întunecat (Od.). [V. pâclă].

împâcli vr [At: DA / Pzi: ~lesc / E: în- + pâclă] A se acoperi cu pâclă.

împâcli vr [At: DEX / Pzi: ~lesc / E: în- + pâclă] (Rar) 1 A se acoperi cu pâclă. 2 A dobândi un aspect tulbure.

ÎMPÎCLI, împîclesc, vb. IV. Refl. A căpăta un aspect tulbure (ca și cum ar fi acoperit de pîclă), a-și pierde claritatea, a deveni tulbure. (Fig.) În doi ani, treptat, amintirile din satul de naștere și de copilărie s-au împîclit. C. PETRESCU, A. 318.

ÎMPÎCLIT, -Ă, împîcliți, -te, adj. Acoperit cu pîclă, întunecat; mohorît. Observă neclintirea din fața Anei, ochii cu lucirea împîclită. C. PETRESCU, C. V. 360. Nu s-a priceput... să potolească vîntul cu vihor ce se lăsase pe Dunăre, la aceeași împîclită și viforoasă Rahovă. ODOBESCU, S. III 608.

A SE ÎMPÂCLI pers. 3 se ~ește intranz. rar A se acoperi cu pâclă; a-și pierde claritatea. /în + pâclă

A ÎMPÂCLI ~esc tranz. A face să se împâclească. /în + pâclă

împîclésc v. tr. (d. pîclă). Umplu de pîclă, întunec tare. V. refl. Ceru s’a împîclit.

împâcli (a se ~) (rar) (desp. -pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâclește, 3 pl. se împâclesc, imperf. 3 sg. se împâclea; conj. prez. 3 să se împâclească; ger. împâclindu-se

!împâcli (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâclește, imperf. 3 sg. se împâclea; conj. prez. 3 să se împâclească

împâcli vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâclesc, imperf. 3 sg. împâclea; conj. prez. 3 sg. și pl. împâclească