opțiuni

9 definiții pentru împâcli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.

ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.

împâcli vr [At: DEX / Pzi: ~lesc / E: în- + pâclă] (Rar) 1 A se acoperi cu pâclă. 2 A dobândi un aspect tulbure.

împâcli vr [At: DA / Pzi: ~lesc / E: în- + pâclă] A se acoperi cu pâclă.

A ÎMPÂCLÍ ~ésc tranz. A face să se împâclească. /în + pâclă

A SE ÎMPÂCLÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar A se acoperi cu pâclă; a-și pierde claritatea. /în + pâclă

ÎMPÎCLÍ, împîclesc, vb. IV. Refl. A căpăta un aspect tulbure (ca și cum ar fi acoperit de pîclă), a-și pierde claritatea, a deveni tulbure. (Fig.) În doi ani, treptat, amintirile din satul de naștere și de copilărie s-au împîclit. C. PETRESCU, A. 318.

împîclésc v. tr. (d. pîclă). Umplu de pîclă, întunec tare. V. refl. Ceru s’a împîclit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă

împâclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâclésc, imperf. 3 sg. împâcleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâcleáscă

Intrare: împâcli
  • silabație: îm-pâ-cli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împâcli
  • ‑mpâcli
  • împâclire
  • ‑mpâclire
  • împâclit
  • ‑mpâclit
  • împâclitu‑
  • ‑mpâclitu‑
  • împâclind
  • ‑mpâclind
  • împâclindu‑
  • ‑mpâclindu‑
 singular plural
  • împâclește
  • ‑mpâclește
  • împâcliți
  • ‑mpâcliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împâclesc
  • ‑mpâclesc
 (să)
  • împâclesc
  • ‑mpâclesc
  • împâcleam
  • ‑mpâcleam
  • împâclii
  • ‑mpâclii
  • împâclisem
  • ‑mpâclisem
a II-a (tu)
  • împâclești
  • ‑mpâclești
 (să)
  • împâclești
  • ‑mpâclești
  • împâcleai
  • ‑mpâcleai
  • împâcliși
  • ‑mpâcliși
  • împâcliseși
  • ‑mpâcliseși
a III-a (el, ea)
  • împâclește
  • ‑mpâclește
 (să)
  • împâclească
  • ‑mpâclească
  • împâclea
  • ‑mpâclea
  • împâcli
  • ‑mpâcli
  • împâclise
  • ‑mpâclise
plural I (noi)
  • împâclim
  • ‑mpâclim
 (să)
  • împâclim
  • ‑mpâclim
  • împâcleam
  • ‑mpâcleam
  • împâclirăm
  • ‑mpâclirăm
  • împâcliserăm
  • ‑mpâcliserăm
  • împâclisem
  • ‑mpâclisem
a II-a (voi)
  • împâcliți
  • ‑mpâcliți
 (să)
  • împâcliți
  • ‑mpâcliți
  • împâcleați
  • ‑mpâcleați
  • împâclirăți
  • ‑mpâclirăți
  • împâcliserăți
  • ‑mpâcliserăți
  • împâcliseți
  • ‑mpâcliseți
a III-a (ei, ele)
  • împâclesc
  • ‑mpâclesc
 (să)
  • împâclească
  • ‑mpâclească
  • împâcleau
  • ‑mpâcleau
  • împâcliră
  • ‑mpâcliră
  • împâcliseră
  • ‑mpâcliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împâcli împâclire

  • 1. rar A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • figurat În doi ani, treptat, amintirile din satul de naștere și de copilărie s-au împîclit. C. PETRESCU, A. 318.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pâclă
    surse: DEX '98 DEX '09