2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbumbat2, ~ă a [At: MARIAN, NU. 607 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbumba1] 1 Încheiat cu nasturi. 2 (Fig; d. caracterul oamenilor) Nesociabil. 3 (Fig; d. caracterul oamenilor) Rigid.

îmbumbat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbumba1)] 1-2 Îmbumbare (1-2).

ÎMBUMBÁT, -Ă, îmbumbați, -te, adj. (Mold., Transilv.) Încheiat cu nasturi.

îmbumba2 v vz îmbumbi

îmbumba1 vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: $a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

îmbumbia v vz îmbumba1

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

ÎMBUMBIÁ vb. I v. îmbumba.

ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbiá, îmbumbiez, vb. I.

A ÎMBUMBÁ îmbúmb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb

îmbúmb, a v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbumbá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbúmbă

îmbumbá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUMBÁT adj. v. încheiat, închis.

îmbumbat adj. v. ÎNCHEIAT. ÎNCHIS.

ÎMBUMBÁ vb. v. încheia, închide.

îmbumba vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE.

A îmbumba ≠ a dezbumba


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbumbát, -ă, îmbumbați, -te, adj. – (reg.) Închis la nasturi. – Din îmbumba.

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: îmbumbat
îmbumbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatul
  • îmbumbatu‑
  • ‑mbumbatul
  • ‑mbumbatu‑
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbata
  • ‑mbumbata
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbații
  • ‑mbumbații
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatele
  • ‑mbumbatele
genitiv-dativ singular
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatului
  • ‑mbumbatului
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatei
  • ‑mbumbatei
plural
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbaților
  • ‑mbumbaților
  • îmbumbate
  • ‑mbumbate
  • îmbumbatelor
  • ‑mbumbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbumba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbare
  • ‑mbumbare
  • îmbumbat
  • ‑mbumbat
  • îmbumbatu‑
  • ‑mbumbatu‑
  • îmbumbând
  • ‑mbumbând
  • îmbumbându‑
  • ‑mbumbându‑
singular plural
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbumb
  • ‑mbumb
(să)
  • îmbumb
  • ‑mbumb
  • îmbumbam
  • ‑mbumbam
  • îmbumbai
  • ‑mbumbai
  • îmbumbasem
  • ‑mbumbasem
a II-a (tu)
  • îmbumbi
  • ‑mbumbi
(să)
  • îmbumbi
  • ‑mbumbi
  • îmbumbai
  • ‑mbumbai
  • îmbumbași
  • ‑mbumbași
  • îmbumbaseși
  • ‑mbumbaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
(să)
  • îmbumbe
  • ‑mbumbe
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
  • îmbumbase
  • ‑mbumbase
plural I (noi)
  • îmbumbăm
  • ‑mbumbăm
(să)
  • îmbumbăm
  • ‑mbumbăm
  • îmbumbam
  • ‑mbumbam
  • îmbumbarăm
  • ‑mbumbarăm
  • îmbumbaserăm
  • ‑mbumbaserăm
  • îmbumbasem
  • ‑mbumbasem
a II-a (voi)
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
(să)
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbați
  • ‑mbumbați
  • îmbumbarăți
  • ‑mbumbarăți
  • îmbumbaserăți
  • ‑mbumbaserăți
  • îmbumbaseți
  • ‑mbumbaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbumbă
  • ‑mbumbă
(să)
  • îmbumbe
  • ‑mbumbe
  • îmbumbau
  • ‑mbumbau
  • îmbumba
  • ‑mbumba
  • îmbumbaseră
  • ‑mbumbaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiere
  • ‑mbumbiere
  • îmbumbiat
  • ‑mbumbiat
  • îmbumbiatu‑
  • ‑mbumbiatu‑
  • îmbumbiind
  • ‑mbumbiind
  • îmbumbiindu‑
  • ‑mbumbiindu‑
singular plural
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbumbiez
  • ‑mbumbiez
(să)
  • îmbumbiez
  • ‑mbumbiez
  • îmbumbiam
  • ‑mbumbiam
  • îmbumbiai
  • ‑mbumbiai
  • îmbumbiasem
  • ‑mbumbiasem
a II-a (tu)
  • îmbumbiezi
  • ‑mbumbiezi
(să)
  • îmbumbiezi
  • ‑mbumbiezi
  • îmbumbiai
  • ‑mbumbiai
  • îmbumbiași
  • ‑mbumbiași
  • îmbumbiaseși
  • ‑mbumbiaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
(să)
  • îmbumbieze
  • ‑mbumbieze
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbie
  • ‑mbumbie
  • îmbumbiase
  • ‑mbumbiase
plural I (noi)
  • îmbumbiem
  • ‑mbumbiem
(să)
  • îmbumbiem
  • ‑mbumbiem
  • îmbumbiam
  • ‑mbumbiam
  • îmbumbiarăm
  • ‑mbumbiarăm
  • îmbumbiaserăm
  • ‑mbumbiaserăm
  • îmbumbiasem
  • ‑mbumbiasem
a II-a (voi)
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
(să)
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
  • îmbumbiați
  • ‑mbumbiați
  • îmbumbiarăți
  • ‑mbumbiarăți
  • îmbumbiaserăți
  • ‑mbumbiaserăți
  • îmbumbiaseți
  • ‑mbumbiaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
(să)
  • îmbumbieze
  • ‑mbumbieze
  • îmbumbiau
  • ‑mbumbiau
  • îmbumbia
  • ‑mbumbia
  • îmbumbiaseră
  • ‑mbumbiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbumbat

etimologie:

îmbumba îmbumbare îmbumbat îmbumbia

  • 1. regional A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încheia închide antonime: dezbumba un exemplu
    exemple
    • Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bumb
    surse: DEX '98 DEX '09