2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbonțat, ~ă a vz îmboțat

îmbonța v vz îmboța

îmbonțéz (mă) v. refl. (Cp. cu împoncișez). Vest. Mă supăr, mă înfuriĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBONȚÁT adj. v. bosumflat, îmbufnat.

îmbonțat adj. v. BOSUMFLAT. ÎMBUFNAT.

ÎMBONȚÁ vb. v. bosumfla, îmbufna.

îmbonța vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA.

Intrare: îmbonțat
îmbonțat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbonțat
  • ‑mbonțat
  • îmbonțatul
  • îmbonțatu‑
  • ‑mbonțatul
  • ‑mbonțatu‑
  • îmbonța
  • ‑mbonța
  • îmbonțata
  • ‑mbonțata
plural
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
  • îmbonțații
  • ‑mbonțații
  • îmbonțate
  • ‑mbonțate
  • îmbonțatele
  • ‑mbonțatele
genitiv-dativ singular
  • îmbonțat
  • ‑mbonțat
  • îmbonțatului
  • ‑mbonțatului
  • îmbonțate
  • ‑mbonțate
  • îmbonțatei
  • ‑mbonțatei
plural
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
  • îmbonțaților
  • ‑mbonțaților
  • îmbonțate
  • ‑mbonțate
  • îmbonțatelor
  • ‑mbonțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbonța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbonța
  • ‑mbonța
  • îmbonțare
  • ‑mbonțare
  • îmbonțat
  • ‑mbonțat
  • îmbonțatu‑
  • ‑mbonțatu‑
  • îmbonțând
  • ‑mbonțând
  • îmbonțându‑
  • ‑mbonțându‑
singular plural
  • îmbonțea
  • ‑mbonțea
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbonțez
  • ‑mbonțez
(să)
  • îmbonțez
  • ‑mbonțez
  • îmbonțam
  • ‑mbonțam
  • îmbonțai
  • ‑mbonțai
  • îmbonțasem
  • ‑mbonțasem
a II-a (tu)
  • îmbonțezi
  • ‑mbonțezi
(să)
  • îmbonțezi
  • ‑mbonțezi
  • îmbonțai
  • ‑mbonțai
  • îmbonțași
  • ‑mbonțași
  • îmbonțaseși
  • ‑mbonțaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbonțea
  • ‑mbonțea
(să)
  • îmbonțeze
  • ‑mbonțeze
  • îmbonța
  • ‑mbonța
  • îmbonță
  • ‑mbonță
  • îmbonțase
  • ‑mbonțase
plural I (noi)
  • îmbonțăm
  • ‑mbonțăm
(să)
  • îmbonțăm
  • ‑mbonțăm
  • îmbonțam
  • ‑mbonțam
  • îmbonțarăm
  • ‑mbonțarăm
  • îmbonțaserăm
  • ‑mbonțaserăm
  • îmbonțasem
  • ‑mbonțasem
a II-a (voi)
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
(să)
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
  • îmbonțați
  • ‑mbonțați
  • îmbonțarăți
  • ‑mbonțarăți
  • îmbonțaserăți
  • ‑mbonțaserăți
  • îmbonțaseți
  • ‑mbonțaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbonțea
  • ‑mbonțea
(să)
  • îmbonțeze
  • ‑mbonțeze
  • îmbonțau
  • ‑mbonțau
  • îmbonța
  • ‑mbonța
  • îmbonțaseră
  • ‑mbonțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)