2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbodolit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 105 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~oldorât, ~oldorit, ~ond~, ~ondorit / Pl: ~iți, ~e / E: îmbodoli] (Reg) 1-2 a, av (D. persoane) (Care este) înfășurat bine în haine multe sau groase, pentru a se feri de frig Si: (reg) încotoșmănat, încroșnat, înfofolit. 3 a (Pre; d. sugari) Înfășat. 4 a (Pex; fig; d. obiecte) Acoperit cu un strat gros.

ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.

ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Reg.) Înfofolit. – V. îmbodoli.

ÎMBODOLÍT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Regional) Înfofolit. La ambulanță licăreau felinare în toate părțile. Pe pături negre stăteau în capul oaselor flăcăii cu capetele îmbodolite. SADOVEANU, O. VI 113. Și cînd era gata tot, ce să mă pomenesc? Cu Ilinca, îmbodolită de drum. VLAHUȚĂ, CL. 20.

îmbodolit a. Mold. îmboborojit: îmbodoliți în surtuce Negr. [Origină necunoscută].

îmbodoli [At: SBIERA, P. 21/12 / S și: (îrg) înb~ / V: (reg) ~oldori, ~oldorî, ~ondoli, ~ondori / Pzi: ~lesc / E: ns cf bundă] (Reg) 1-2 vtr (C. i. persoane) A (se) înfășură bine în haine multe sau groase, pentru a se feri de frig Si: (reg) a (se) încotoșmăna, a (se) încroșna, a (se) înfofoli. 3 vt (Pre; c. i. sugari) A înfășa. 4 vt (Pex; fig; c. i. obiecte) A acoperi cu un strat gros.

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec.

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înfofoli. – Et. nec.

ÎMBODOLÍ, îmbodolesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se înfofoli. Apucă de pe-un scaun șalul, îmbodolindu-se cu el, și fugi la ușă. SADOVEANU, Z. C. 222. Alții vro doi... fiind îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105. ◊ Tranz. Fig. Foc, focșorule, Eu te învelesc Și te îmbodolesc. PĂSCULESCU, L. P. 135.

A ÎMBODOLÍ ~ésc tranz. pop. A îmbrăca cu haine multe și călduroase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoșmăna; a cocoloși. /Orig. nec.

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbodolí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 îmbodoleáscă

îmbodolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbodolésc, imperf. 3 sg. îmbodoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbodoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBODOLÍT adj. v. încotoșmănat, înfofolit.

îmbodolit adj. v. ÎNCOTOȘMĂNAT. ÎNFOFOLIT.

ÎMBODOLÍ vb. v. încotoșmăna, înfofoli.

îmbodoli vb. v. ÎNCOTOȘMĂNA. ÎNFOFOLI.

A îmbodoli ≠ a descotoșmana

Intrare: îmbodolit
îmbodolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbodolit
  • ‑mbodolit
  • îmbodolitul
  • îmbodolitu‑
  • ‑mbodolitul
  • ‑mbodolitu‑
  • îmbodoli
  • ‑mbodoli
  • îmbodolita
  • ‑mbodolita
plural
  • îmbodoliți
  • ‑mbodoliți
  • îmbodoliții
  • ‑mbodoliții
  • îmbodolite
  • ‑mbodolite
  • îmbodolitele
  • ‑mbodolitele
genitiv-dativ singular
  • îmbodolit
  • ‑mbodolit
  • îmbodolitului
  • ‑mbodolitului
  • îmbodolite
  • ‑mbodolite
  • îmbodolitei
  • ‑mbodolitei
plural
  • îmbodoliți
  • ‑mbodoliți
  • îmbodoliților
  • ‑mbodoliților
  • îmbodolite
  • ‑mbodolite
  • îmbodolitelor
  • ‑mbodolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbodoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbodoli
  • ‑mbodoli
  • îmbodolire
  • ‑mbodolire
  • îmbodolit
  • ‑mbodolit
  • îmbodolitu‑
  • ‑mbodolitu‑
  • îmbodolind
  • ‑mbodolind
  • îmbodolindu‑
  • ‑mbodolindu‑
singular plural
  • îmbodolește
  • ‑mbodolește
  • îmbodoliți
  • ‑mbodoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbodolesc
  • ‑mbodolesc
(să)
  • îmbodolesc
  • ‑mbodolesc
  • îmbodoleam
  • ‑mbodoleam
  • îmbodolii
  • ‑mbodolii
  • îmbodolisem
  • ‑mbodolisem
a II-a (tu)
  • îmbodolești
  • ‑mbodolești
(să)
  • îmbodolești
  • ‑mbodolești
  • îmbodoleai
  • ‑mbodoleai
  • îmbodoliși
  • ‑mbodoliși
  • îmbodoliseși
  • ‑mbodoliseși
a III-a (el, ea)
  • îmbodolește
  • ‑mbodolește
(să)
  • îmbodolească
  • ‑mbodolească
  • îmbodolea
  • ‑mbodolea
  • îmbodoli
  • ‑mbodoli
  • îmbodolise
  • ‑mbodolise
plural I (noi)
  • îmbodolim
  • ‑mbodolim
(să)
  • îmbodolim
  • ‑mbodolim
  • îmbodoleam
  • ‑mbodoleam
  • îmbodolirăm
  • ‑mbodolirăm
  • îmbodoliserăm
  • ‑mbodoliserăm
  • îmbodolisem
  • ‑mbodolisem
a II-a (voi)
  • îmbodoliți
  • ‑mbodoliți
(să)
  • îmbodoliți
  • ‑mbodoliți
  • îmbodoleați
  • ‑mbodoleați
  • îmbodolirăți
  • ‑mbodolirăți
  • îmbodoliserăți
  • ‑mbodoliserăți
  • îmbodoliseți
  • ‑mbodoliseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbodolesc
  • ‑mbodolesc
(să)
  • îmbodolească
  • ‑mbodolească
  • îmbodoleau
  • ‑mbodoleau
  • îmbodoli
  • ‑mbodoli
  • îmbodoliseră
  • ‑mbodoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbodolit

  • exemple
    • La ambulanță licăreau felinare în toate părțile. Pe pături negre stăteau în capul oaselor flăcăii cu capetele îmbodolite. SADOVEANU, O. VI 113.
      surse: DLRLC
    • Și cînd era gata tot, ce să mă pomenesc? Cu Ilinca, îmbodolită de drum. VLAHUȚĂ, CL. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbodoli
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbodoli îmbodolit

  • 1. regional A (se) înfofoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocoloși încotoșmăna înfofoli 3 exemple
    exemple
    • Apucă de pe-un scaun șalul, îmbodolindu-se cu el, și fugi la ușă. SADOVEANU, Z. C. 222.
      surse: DLRLC
    • Alții vro doi... fiind îmbodoliți în surtuce și jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte stîngaci. NEGRUZZI, S. I 105.
      surse: DLRLC
    • figurat Foc, focșorule, Eu te învelesc Și te îmbodolesc. PĂSCULESCU, L. P. 135.
      surse: DLRLC

etimologie: