opțiuni
  • info
11 definiții pentru îmblătitor

Explicative DEX

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

îmblătitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750) GCR II, 59/2 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăci~, îml~, umblăci~, um~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblăti + -tor] (Reg) 1-2 (Persoană) care îmblătește (1).

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362.

ÎMBLĂTITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care îmblătește. /a îmblăti + suf. ~tor

îmblătitor m. treerător.

îmblăcitor, ~oare smf, a vz îmblătitor

îmlătitor, ~oare smf, a vz îmblătitor

Ortografice DOOM

îmblătitor (înv.) s. m., pl. îmblătitori

îmblătitor (înv.) s. m., pl. îmblătitori

îmblătitor s. m., pl. îmblătitori

Intrare: îmblătitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătitor
  • ‑mblătitor
  • îmblătitorul
  • îmblătitoru‑
  • ‑mblătitorul
  • ‑mblătitoru‑
plural
  • îmblătitori
  • ‑mblătitori
  • îmblătitorii
  • ‑mblătitorii
genitiv-dativ singular
  • îmblătitor
  • ‑mblătitor
  • îmblătitorului
  • ‑mblătitorului
plural
  • îmblătitori
  • ‑mblătitori
  • îmblătitorilor
  • ‑mblătitorilor
vocativ singular
  • îmblătitorule
  • ‑mblătitorule
plural
  • îmblătitorilor
  • ‑mblătitorilor
îmblăcitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îmlătitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblătitor, îmblătitorisubstantiv masculin
îmblătitoare, îmblătitoaresubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care îmblătește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. DLRLC
    • format_quote Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. DLRLC
    • format_quote La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362. DLRLC
etimologie:
  • Îmblăti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.