9 definiții pentru îmblânzitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblânzitor, ~oare [At: MINEIUL (1776) 2/2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblânzi + -tor] 1 smf (Spc) Persoană care se ocupă cu îmblânzirea (3) animalelor sălbatice dând reprezentanții publice, mai ales la circ. 2-3 smf, a (Persoană) care îmblânzește (3).

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÂNZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice. ~ de tigri. /a îmblânzi + suf. ~tor

îmblânzitor a. care îmblânzește. ║ m. domesticitor: îmblânzitor de fiare.

ÎMBLÎNZITÓR, -OÁRE, îmblînzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblînzirea animalelor sălbatice. Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri

îmblânzitór s. m., pl. îmblânzitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBLÂNZITÓR s. v. dresor.

ÎMBLÎNZITOR s. dresor. (~ de lei.)

Intrare: îmblânzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzitor
  • ‑mblânzitor
  • îmblânzitorul
  • îmblânzitoru‑
  • ‑mblânzitorul
  • ‑mblânzitoru‑
plural
  • îmblânzitori
  • ‑mblânzitori
  • îmblânzitorii
  • ‑mblânzitorii
genitiv-dativ singular
  • îmblânzitor
  • ‑mblânzitor
  • îmblânzitorului
  • ‑mblânzitorului
plural
  • îmblânzitori
  • ‑mblânzitori
  • îmblânzitorilor
  • ‑mblânzitorilor
vocativ singular
  • îmblânzitorule
  • ‑mblânzitorule
plural
  • îmblânzitorilor
  • ‑mblânzitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblânzitor, -oare îmblânzitoare îmblânzitor

  • 1. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dresor un exemplu
    exemple
    • Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îmblânzi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09