opțiuni

8 definiții pentru îmblânzitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblânzitor, ~oare [At: MINEIUL (1776) 2/2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblânzi + -tor] 1 smf (Spc) Persoană care se ocupă cu îmblânzirea (3) animalelor sălbatice dând reprezentanții publice, mai ales la circ. 2-3 smf, a (Persoană) care îmblânzește (3).

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. – Îmblânzi + suf. -tor.

ÎMBLÎNZITÓR, -OÁRE, îmblînzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblînzirea animalelor sălbatice. Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.

ÎMBLÂNZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice. ~ de tigri. /a îmblânzi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblânzitoáre s. f., g.-d. art. îmblânzitoárei; pl. îmblânzitoáre

îmblânzitoáre s. f., g.-d, art. îmblânzitoárei, pl. îmblânzitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBLÂNZITÓR s. v. dresor.

ÎMBLÎNZITOR s. dresor. (~ de lei.)

Intrare: îmblânzitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarea
  • ‑mblânzitoarea
plural
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarele
  • ‑mblânzitoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarei
  • ‑mblânzitoarei
plural
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoarelor
  • ‑mblânzitoarelor
vocativ singular
  • îmblânzitoare
  • ‑mblânzitoare
  • îmblânzitoareo
  • ‑mblânzitoareo
plural
  • îmblânzitoarelor
  • ‑mblânzitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblânzitor, -oare îmblânzitoare îmblânzitor

  • 1. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dresor un exemplu
    exemple
    • Zmeul, de cînd rămăsese închis în ostrovul său, ca leul în cușca îmblînzitorului de dobitoace, nu făcea alt decît da ocol ostrovului. POPESCU, B. II 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îmblânzi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09