2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbătrânire sf [At: BACOVIA, O. 229 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbătrâni] 1 (D. ființe) Trecere treptată spre bătrânețe Si: îmbătrânit1 (1), (îrp) bătrânire. 2 (Fig; rar; d. obiecte) Uzare. 3 (D. ființe) Aplicare a anumitor transformări exterioare pentru a face ca cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: îmbătrânit1 (3), (îvp) bătrânire. 4 (Teh) Tratament realizat unor materiale sau produse, pentru a le da cât mai repede aspectul unui lucru vechi. 5 (Ind) Procedeu de trecere lentă și repetată a unui metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni.

ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da cât mai repede calitatea de vechime. V. maturare.V. îmbătrâni.

bătrâni v vz îmbătrâni

bătrânire sf vz îmbătrânire

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

ÎMBĂTRÎNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrîni. (Fig.) Portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline, înnegrite de îmbătrînirea uleiului. DUMITRIU, B. F. 44.

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii

îmbătrâníre s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. îmbătrânírii

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂTRÂNÍRE s. (livr.) senescență. (Procesul de ~.)

Îmbătrânire ≠ întinerire

arată toate definițiile

Intrare: îmbătrânire
îmbătrânire substantiv feminin
  • silabație: îm-bă-trâ-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătrânire
  • ‑mbătrânire
  • îmbătrânirea
  • ‑mbătrânirea
plural
  • îmbătrâniri
  • ‑mbătrâniri
  • îmbătrânirile
  • ‑mbătrânirile
genitiv-dativ singular
  • îmbătrâniri
  • ‑mbătrâniri
  • îmbătrânirii
  • ‑mbătrânirii
plural
  • îmbătrâniri
  • ‑mbătrâniri
  • îmbătrânirilor
  • ‑mbătrânirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbătrâni
  • silabație: îm-bă-trâ-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânire
  • ‑mbătrânire
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitu‑
  • ‑mbătrânitu‑
  • îmbătrânind
  • ‑mbătrânind
  • îmbătrânindu‑
  • ‑mbătrânindu‑
singular plural
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânii
  • ‑mbătrânii
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (tu)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
(să)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
  • îmbătrâneai
  • ‑mbătrâneai
  • îmbătrâniși
  • ‑mbătrâniși
  • îmbătrâniseși
  • ‑mbătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrânea
  • ‑mbătrânea
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânise
  • ‑mbătrânise
plural I (noi)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
(să)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânirăm
  • ‑mbătrânirăm
  • îmbătrâniserăm
  • ‑mbătrâniserăm
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (voi)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
(să)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâneați
  • ‑mbătrâneați
  • îmbătrânirăți
  • ‑mbătrânirăți
  • îmbătrâniserăți
  • ‑mbătrâniserăți
  • îmbătrâniseți
  • ‑mbătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrâneau
  • ‑mbătrâneau
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrâniseră
  • ‑mbătrâniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătrâni
  • bătrânire
  • bătrânit
  • bătrânitu‑
  • bătrânind
  • bătrânindu‑
singular plural
  • bătrânește
  • bătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânesc
  • bătrâneam
  • bătrânii
  • bătrânisem
a II-a (tu)
  • bătrânești
(să)
  • bătrânești
  • bătrâneai
  • bătrâniși
  • bătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • bătrânește
(să)
  • bătrânească
  • bătrânea
  • bătrâni
  • bătrânise
plural I (noi)
  • bătrânim
(să)
  • bătrânim
  • bătrâneam
  • bătrânirăm
  • bătrâniserăm
  • bătrânisem
a II-a (voi)
  • bătrâniți
(să)
  • bătrâniți
  • bătrâneați
  • bătrânirăți
  • bătrâniserăți
  • bătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânească
  • bătrâneau
  • bătrâni
  • bătrâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbătrânire

  • 1. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: senescență antonime: întinerire un exemplu
    exemple
    • figurat Portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline, înnegrite de îmbătrînirea uleiului. DUMITRIU, B. F. 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare tehnică Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi îmbătrâni
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit bătrâni

  • 1. A deveni bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întineri 3 exemple
    exemple
    • Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv factitiv A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187.
        surse: DLRLC
      • De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv factitiv A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechi

etimologie:

  • În + bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09