2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbărburat2, ~ă a [At: DA ms / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbărbura] (Reg; în superstiții) Care este închinat la bărbie, frunte, obraji, cu zeama fructelor de călin sau cu miere, în ziua Sfintei Barbara, ca să nu se îmbolnăvească de vărsat.

îmbărburat1 sn [At: DA ms / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~uri / E: îmbărbura] 1-2 (Reg; în superstiții) Îmbărburare (1-2).

îmbărbura vtr [At: HEM 2517 / S și: (îrg) înb~ / Pzi: ~rez / E: în- + bărbura] (Reg; în superstiții) 1-2 A (se) însemna cu semnul sfintei cruci la bărbie, frunte, obraji, cu zeama fructelor de călin (sau cu miere), în ziua Sf. Barbara (4 decembrie), ca să nu se îmbolnăvească de vărsat.

îmbărburà v. a unge la sfânta Barbura pe copii (în frunte, în cei doi obraii și la buric) cu căline (numite si barbure) amestecate cu miere, ca să fie feriți de vărsat. V. Barbura.

îmbărburéz v. tr. Vest. Ung la sfînta Varvára (numită și Bárbura [Bárbara]) copiiĭ cu zeamă de căline ș. a. pe barbă, frunte și obrajĭ ca să fie ferițĭ de vărsat, după credința poporuluĭ (4 Dec.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbărburá, îmbărburéz, vb. I (reg.) a unge (în ziua de 4 dec. a Sfintei Varvara) pe copii cu căline (barbure) amestecate cu miere pe frunte, pe obraji și la buric, ca să fie feriți de vărsat.

Intrare: îmbărburat
îmbărburat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbărburat
  • ‑mbărburat
  • îmbărburatul
  • îmbărburatu‑
  • ‑mbărburatul
  • ‑mbărburatu‑
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărburata
  • ‑mbărburata
plural
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburații
  • ‑mbărburații
  • îmbărburate
  • ‑mbărburate
  • îmbărburatele
  • ‑mbărburatele
genitiv-dativ singular
  • îmbărburat
  • ‑mbărburat
  • îmbărburatului
  • ‑mbărburatului
  • îmbărburate
  • ‑mbărburate
  • îmbărburatei
  • ‑mbărburatei
plural
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburaților
  • ‑mbărburaților
  • îmbărburate
  • ‑mbărburate
  • îmbărburatelor
  • ‑mbărburatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbărbura
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărburare
  • ‑mbărburare
  • îmbărburat
  • ‑mbărburat
  • îmbărburatu‑
  • ‑mbărburatu‑
  • îmbărburând
  • ‑mbărburând
  • îmbărburându‑
  • ‑mbărburându‑
singular plural
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbărburez
  • ‑mbărburez
(să)
  • îmbărburez
  • ‑mbărburez
  • îmbărburam
  • ‑mbărburam
  • îmbărburai
  • ‑mbărburai
  • îmbărburasem
  • ‑mbărburasem
a II-a (tu)
  • îmbărburezi
  • ‑mbărburezi
(să)
  • îmbărburezi
  • ‑mbărburezi
  • îmbărburai
  • ‑mbărburai
  • îmbărburași
  • ‑mbărburași
  • îmbărburaseși
  • ‑mbărburaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
(să)
  • îmbărbureze
  • ‑mbărbureze
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărbură
  • ‑mbărbură
  • îmbărburase
  • ‑mbărburase
plural I (noi)
  • îmbărburăm
  • ‑mbărburăm
(să)
  • îmbărburăm
  • ‑mbărburăm
  • îmbărburam
  • ‑mbărburam
  • îmbărburarăm
  • ‑mbărburarăm
  • îmbărburaserăm
  • ‑mbărburaserăm
  • îmbărburasem
  • ‑mbărburasem
a II-a (voi)
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
(să)
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburați
  • ‑mbărburați
  • îmbărburarăți
  • ‑mbărburarăți
  • îmbărburaserăți
  • ‑mbărburaserăți
  • îmbărburaseți
  • ‑mbărburaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbărburea
  • ‑mbărburea
(să)
  • îmbărbureze
  • ‑mbărbureze
  • îmbărburau
  • ‑mbărburau
  • îmbărbura
  • ‑mbărbura
  • îmbărburaseră
  • ‑mbărburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)