2 intrări

4 definiții

Sinonime

OCA s. 1. blestem, imprecație, (livr.) maledicție. (Poeziile conțineau multe ~.) 2. batjocură, rușine, (înv. și pop.) mascara, (înv.) necinste. (S-a făcut de ~.) 3. afront, injurie, insultă. jignire, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

OCA s. v. admonestare, ceartă, certare, dezonoare, dojană, dojenire, imputare, înjurătură, morală, mustrare, necinste, observație, reproș, rușine.

OCĂRÎ vb. v. înjura.

OCĂRÎ vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, desconsidera, discredita, disprețui, dojeni, moraliza, mustra, nesocoti, ponegri.

Intrare: ocară
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oca
  • ocara
plural
  • ocări
  • ocările
genitiv-dativ singular
  • ocări
  • ocării
plural
  • ocări
  • ocărilor
vocativ singular
plural
ocare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocărî
  • ocărâre
  • ocărât
  • ocărâtu‑
  • ocărând
  • ocărându‑
singular plural
  • ocărăște
  • ocăraște
  • ocărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocărăsc
(să)
  • ocărăsc
  • ocăram
  • ocărâi
  • ocărâsem
a II-a (tu)
  • ocărăști
(să)
  • ocărăști
  • ocărai
  • ocărâși
  • ocărâseși
a III-a (el, ea)
  • ocărăște
  • ocăraște
(să)
  • ocărască
  • ocăra
  • ocărî
  • ocărâse
plural I (noi)
  • ocărâm
(să)
  • ocărâm
  • ocăram
  • ocărârăm
  • ocărâserăm
  • ocărâsem
a II-a (voi)
  • ocărâți
(să)
  • ocărâți
  • ocărați
  • ocărârăți
  • ocărâserăți
  • ocărâseți
a III-a (ei, ele)
  • ocărăsc
(să)
  • ocărască
  • ocărau
  • ocărâ
  • ocărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocări
  • ocărire
  • ocărit
  • ocăritu‑
  • ocărind
  • ocărindu‑
singular plural
  • ocărește
  • ocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ocăresc
(să)
  • ocăresc
  • ocăream
  • ocării
  • ocărisem
a II-a (tu)
  • ocărești
(să)
  • ocărești
  • ocăreai
  • ocăriși
  • ocăriseși
a III-a (el, ea)
  • ocărește
(să)
  • ocărească
  • ocărea
  • ocări
  • ocărise
plural I (noi)
  • ocărim
(să)
  • ocărim
  • ocăream
  • ocărirăm
  • ocăriserăm
  • ocărisem
a II-a (voi)
  • ocăriți
(să)
  • ocăriți
  • ocăreați
  • ocărirăți
  • ocăriserăți
  • ocăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ocăresc
(să)
  • ocărească
  • ocăreau
  • ocări
  • ocăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)