3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

înădușire sf [At: HELI ADE, O. II, 352 / Pl: ~ri / în- + nădușire] (Rar) Nădușire.

înăduși [At: HOGAȘ, H. 33 / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năduși] 1-3 vitr (Reg) A (se) năduși. 4 vr (D. foc) A mocni.

năduși [At: PRAV. 85 / Pzi: esc / E: bg надуша] 1 vi (Fșa) A secreta prin pori o substanță lichidă cu o compoziție asemănătoare urinei Si: a asuda, a transpira. 2 vt (Îvp) A sufoca. 3 vr A muri prin sufocare. 4 vt (Reg) A bate pe înfundate. 5 vt (Înv; fig) A asupri. 6 vr (Îvr; fig) A se dezgusta. 7 vt A regreta. 8 vr A se căi.

Intrare: înădușire
înădușire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușirea
  • ‑nădușirea
plural
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirile
  • ‑nădușirile
genitiv-dativ singular
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirii
  • ‑nădușirii
plural
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirilor
  • ‑nădușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăduși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușit
  • ‑nădușit
  • înădușitu‑
  • ‑nădușitu‑
  • înădușind
  • ‑nădușind
  • înădușindu‑
  • ‑nădușindu‑
singular plural
  • înădușește
  • ‑nădușește
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușii
  • ‑nădușii
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (tu)
  • înădușești
  • ‑nădușești
(să)
  • înădușești
  • ‑nădușești
  • înădușeai
  • ‑nădușeai
  • înădușiși
  • ‑nădușiși
  • înădușiseși
  • ‑nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înădușește
  • ‑nădușește
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușise
  • ‑nădușise
plural I (noi)
  • înădușim
  • ‑nădușim
(să)
  • înădușim
  • ‑nădușim
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușirăm
  • ‑nădușirăm
  • înădușiserăm
  • ‑nădușiserăm
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (voi)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
(să)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
  • înădușeați
  • ‑nădușeați
  • înădușirăți
  • ‑nădușirăți
  • înădușiserăți
  • ‑nădușiserăți
  • înădușiseți
  • ‑nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușeau
  • ‑nădușeau
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușiseră
  • ‑nădușiseră
Intrare: năduși
verb (VT402)
Prezent indicativ și $năduș$.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năduși
  • nădușire
  • nădușit
  • nădușitu‑
  • nădușind
  • nădușindu‑
singular plural
  • nădușește
  • nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădușesc
(să)
  • nădușesc
  • nădușeam
  • nădușii
  • nădușisem
a II-a (tu)
  • nădușești
(să)
  • nădușești
  • nădușeai
  • nădușiși
  • nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • nădușește
(să)
  • nădușească
  • nădușea
  • năduși
  • nădușise
plural I (noi)
  • nădușim
(să)
  • nădușim
  • nădușeam
  • nădușirăm
  • nădușiserăm
  • nădușisem
a II-a (voi)
  • nădușiți
(să)
  • nădușiți
  • nădușeați
  • nădușirăți
  • nădușiserăți
  • nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădușesc
(să)
  • nădușească
  • nădușeau
  • năduși
  • nădușiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușit
  • ‑nădușit
  • înădușitu‑
  • ‑nădușitu‑
  • înădușind
  • ‑nădușind
  • înădușindu‑
  • ‑nădușindu‑
singular plural
  • înădușește
  • ‑nădușește
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușii
  • ‑nădușii
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (tu)
  • înădușești
  • ‑nădușești
(să)
  • înădușești
  • ‑nădușești
  • înădușeai
  • ‑nădușeai
  • înădușiși
  • ‑nădușiși
  • înădușiseși
  • ‑nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înădușește
  • ‑nădușește
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușise
  • ‑nădușise
plural I (noi)
  • înădușim
  • ‑nădușim
(să)
  • înădușim
  • ‑nădușim
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușirăm
  • ‑nădușirăm
  • înădușiserăm
  • ‑nădușiserăm
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (voi)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
(să)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
  • înădușeați
  • ‑nădușeați
  • înădușirăți
  • ‑nădușirăți
  • înădușiserăți
  • ‑nădușiserăți
  • înădușiseți
  • ‑nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușeau
  • ‑nădușeau
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușiseră
  • ‑nădușiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușire
  • ‑nnădușire
  • înnădușit
  • ‑nnădușit
  • înnădușitu‑
  • ‑nnădușitu‑
  • înnădușind
  • ‑nnădușind
  • înnădușindu‑
  • ‑nnădușindu‑
singular plural
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușii
  • ‑nnădușii
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (tu)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
(să)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
  • înnădușeai
  • ‑nnădușeai
  • înnădușiși
  • ‑nnădușiși
  • înnădușiseși
  • ‑nnădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușea
  • ‑nnădușea
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușise
  • ‑nnădușise
plural I (noi)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
(să)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușirăm
  • ‑nnădușirăm
  • înnădușiserăm
  • ‑nnădușiserăm
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (voi)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
(să)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
  • înnădușeați
  • ‑nnădușeați
  • înnădușirăți
  • ‑nnădușirăți
  • înnădușiserăți
  • ‑nnădușiserăți
  • înnădușiseți
  • ‑nnădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușeau
  • ‑nnădușeau
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușiseră
  • ‑nnădușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)