2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

umila v vz umili2

omil, ~ă a vz umil

omili v vz umili

umil, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 149 / Pl: ~i, ~e / E: lat humilis cf fr humble] 1-2 smf, a (Om) care adoptă o atitudine supusă Si: umilit (2), (îrg) ofilit. 3 a (Adesea în exprimări convenționale sau în formule de politețe) Care exprimă un respect profund față de cineva sau ceva. 4 a Care provine din pietate, modestie. 5-6 smf, a (Om) care este de condiție socială modestă Si: sărac, simplu, obscur. 7-8 smf, a (Om) lipsit de importanță Si: sărac, simplu, obscur. 9 a (D. condiția socială) Modest. 10-11 av, a (Adesea în formule sau exprimări convenționale) (într-un mod) caracteristic omului umil (2). 12 a Lipsit de pretenții, de importanță, de strălucire Si: modest, neînsemnat, sărăcăcios, simplu, umilit (12).

umili1 [At: DHLRII, 487 / V: (înv) om~ / Pzi: ~lesc / E: slv оумилити сѧ] 1 vr (Înv) A se înduioșa. 2 vr A deveni (mai) blând. 3 vr (D. animale) A se îmblânzi. 4 vr A se îndura. 5-6 vtrf A (se) îndupleca. 7 vr (Înv) A se arăta ascultător. 8 vr A da expresie sentimentului de umilință (4) Si: a se smeri. 9 vr A fi evlavios.

umili2 vtr [At: ISER / V: (înv) ~la / Pzi: ~lesc / E: umil cf fr humilier] 1-2 A (se) pune într-o stare de inferioritate Si: a (se) înjosi.

Intrare: umil
umil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umil
  • umilul
  • umilu‑
  • umi
  • umila
plural
  • umili
  • umilii
  • umile
  • umilele
genitiv-dativ singular
  • umil
  • umilului
  • umile
  • umilei
plural
  • umili
  • umililor
  • umile
  • umilelor
vocativ singular
plural
omil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: umili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umili
  • umilire
  • umilit
  • umilitu‑
  • umilind
  • umilindu‑
singular plural
  • umilește
  • umiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilesc
(să)
  • umilesc
  • umileam
  • umilii
  • umilisem
a II-a (tu)
  • umilești
(să)
  • umilești
  • umileai
  • umiliși
  • umiliseși
a III-a (el, ea)
  • umilește
(să)
  • umilească
  • umilea
  • umili
  • umilise
plural I (noi)
  • umilim
(să)
  • umilim
  • umileam
  • umilirăm
  • umiliserăm
  • umilisem
a II-a (voi)
  • umiliți
(să)
  • umiliți
  • umileați
  • umilirăți
  • umiliserăți
  • umiliseți
a III-a (ei, ele)
  • umilesc
(să)
  • umilească
  • umileau
  • umili
  • umiliseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umila
  • umilare
  • umilat
  • umilatu‑
  • umilând
  • umilându‑
singular plural
  • umilea
  • umilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilez
(să)
  • umilez
  • umilam
  • umilai
  • umilasem
a II-a (tu)
  • umilezi
(să)
  • umilezi
  • umilai
  • umilași
  • umilaseși
a III-a (el, ea)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umila
  • umilă
  • umilase
plural I (noi)
  • umilăm
(să)
  • umilăm
  • umilam
  • umilarăm
  • umilaserăm
  • umilasem
a II-a (voi)
  • umilați
(să)
  • umilați
  • umilați
  • umilarăți
  • umilaserăți
  • umilaseți
a III-a (ei, ele)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umilau
  • umila
  • umilaseră
omili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)