ui² vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui¹] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

ui¹ i [At: T. PAPAHAGI, M. 156 / E: fo] (Reg) 1 Cuvânt prin care se exprimă o surpriză. 2 Cuvânt prin care se exprimă o bucurie. 3 Cuvânt prin care se exprimă frica. 4 (Are) Cuvânt care însoțește (sau prin care se introduc) chiuiturile.

u² i [At: ȚICHINDEAL, F. 46/10 / E: fo] (Adesea prelungit sau însoțit de alte sunete) 1 Strigăt de avertizare sau pentru a atrage atenția. 2 (Reg) Exclamație de răspuns la chemarea cuiva. 3 Exclamație exprimând senzații (frig, repulsie etc.). 4 Exclamație exprimând surpriza, regretul sau indignarea. 5 (Însoțit de obicei de „iu”) Strigăt care însoțește chiuiturile.

u³ i [At: ALR II, 5751/2 / V: uî / E: fo] 1 (Adesea prelungit sau repetat și urmat de „cucuru”) Cuvânt care redă un sunet specific porumbelului. 2 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific curcanului. 3 (Rep) Cuvânt care redă un sunet specific broaștelor.

uie sf [At: STAMATI, D. 39 / Pl: ui / E: mg öjü, üjü] (Orn; reg) 1 Șorecar (Buteo buteo buteo). 2 Șorecar (Buteo lagopus lagopus). 3 Bufniță (Bubo bubo). 4 Pasăre de curte.

uii v vz ui²

uî i vz u³