suitor, ~oare [At: (a. 1559-1560), cf. SCL 1974, 153 / P: su-i~ / V: (reg) ~ietoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: sui + -tor] 1 a (Rar; d. pante, drumuri etc.) Ascendent (1). 2 a (Înv; fig; d. fenomene, procese etc.) Care are caracter ascendent Si: progresiv. 3 sf, (rar) sm Trecere verticală sau înclinată care face legătura între două orizonturi minime diferite sau între un orizont subteran și suprafață (și care nu este echipată cu mijloace mecanice de transport). 4 sf (Reg; îs) ~oare cu rol Despărțitură în formă de jgheab, prin care se scurge cărbunele. 5 sf (Rar; pex) Scară de salvare într-o mină instalată într-o suitoare (3). 6 a (Îvp; d. plante) Agățător (2). 7 a (Îvr; pex; d. părți ale plantelor, mai ales, d. crăcile arborilor) Ascendent (1). 8 sf (Bot; Trs; spc) Mutătoare. 9 sm (Reg) Persoană care se cațără. 10 a (Fig sau în contexte figurate) Care suie (34). 11 sf (Reg) Ciocârlie¹ (1) (Alauda arvensis). 12 a (D. voce, ton etc. sau, pex, d. ritmul versurilor sau d. unități metrice de versificație) Cu intonație crescândă Si: ascendent (1). 13-14 sm, a (Fig; de obicei lpl) (Persoană) care se înrudește cu cineva în linie ascendentă Vz: strămoș.

suietoare sf vz suitor