2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

sufulca2 v vz sufleca

săfulca v vz sufleca

sivâlca v vz sufleca

sovulca v vz sufleca

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).

suflica1 v vz sufleca

sufluca v vz sufleca

suflulca v vz sufleca

sulfuca v vz sufleca

sulvuca v vz sufleca corectat(ă)

supleca2 v vz sufleca

suvâlcă2 v vz sufleca

suvolca2 v vz sufleca

suvulca2 v vz sufleca

zuvelca v vz sufleca

Intrare: sufulca
sufulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sufleca
  • silabație: su-fle-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleca
  • suflecare
  • suflecat
  • suflecatu‑
  • suflecând
  • suflecându‑
singular plural
  • suflecă
  • suflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflec
(să)
  • suflec
  • suflecam
  • suflecai
  • suflecasem
a II-a (tu)
  • sufleci
(să)
  • sufleci
  • suflecai
  • suflecași
  • suflecaseși
a III-a (el, ea)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • sufleca
  • suflecă
  • suflecase
plural I (noi)
  • suflecăm
(să)
  • suflecăm
  • suflecam
  • suflecarăm
  • suflecaserăm
  • suflecasem
a II-a (voi)
  • suflecați
(să)
  • suflecați
  • suflecați
  • suflecarăți
  • suflecaserăți
  • suflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • suflecau
  • sufleca
  • suflecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zuvelca
  • zuvelcare
  • zuvelcat
  • zuvelcatu‑
  • zuvelcând
  • zuvelcându‑
singular plural
  • zuvelcă
  • zuvelcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuvelc
(să)
  • zuvelc
  • zuvelcam
  • zuvelcai
  • zuvelcasem
a II-a (tu)
  • zuvelci
(să)
  • zuvelci
  • zuvelcai
  • zuvelcași
  • zuvelcaseși
a III-a (el, ea)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelca
  • zuvelcă
  • zuvelcase
plural I (noi)
  • zuvelcăm
(să)
  • zuvelcăm
  • zuvelcam
  • zuvelcarăm
  • zuvelcaserăm
  • zuvelcasem
a II-a (voi)
  • zuvelcați
(să)
  • zuvelcați
  • zuvelcați
  • zuvelcarăți
  • zuvelcaserăți
  • zuvelcaseți
a III-a (ei, ele)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelcau
  • zuvelca
  • zuvelcaseră
suvulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvolca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvâlcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulvuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulfuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suflulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufluca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sivâlca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufulca
  • sufulcare
  • sufulcat
  • sufulcatu‑
  • sufulcând
  • sufulcându‑
singular plural
  • sufulcă
  • sufulcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufulc
(să)
  • sufulc
  • sufulcam
  • sufulcai
  • sufulcasem
a II-a (tu)
  • sufulci
(să)
  • sufulci
  • sufulcai
  • sufulcași
  • sufulcaseși
a III-a (el, ea)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulca
  • sufulcă
  • sufulcase
plural I (noi)
  • sufulcăm
(să)
  • sufulcăm
  • sufulcam
  • sufulcarăm
  • sufulcaserăm
  • sufulcasem
a II-a (voi)
  • sufulcați
(să)
  • sufulcați
  • sufulcați
  • sufulcarăți
  • sufulcaserăți
  • sufulcaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulcau
  • sufulca
  • sufulcaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suflica
  • suflicare
  • suflicat
  • suflicatu‑
  • suflicând
  • suflicându‑
singular plural
  • suflică
  • suflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflic
(să)
  • suflic
  • suflicam
  • suflicai
  • suflicasem
a II-a (tu)
  • suflici
(să)
  • suflici
  • suflicai
  • suflicași
  • suflicaseși
a III-a (el, ea)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflica
  • suflică
  • suflicase
plural I (noi)
  • suflicăm
(să)
  • suflicăm
  • suflicam
  • suflicarăm
  • suflicaserăm
  • suflicasem
a II-a (voi)
  • suflicați
(să)
  • suflicați
  • suflicați
  • suflicarăți
  • suflicaserăți
  • suflicaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflicau
  • suflica
  • suflicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)