2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
subordine sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ / E: sub1- + ordine cf fr sous-ordre] 1 (De obicei construit cu pp „în” sau „din”) Stare, situație de dependență, de subordonare față de cineva sau de ceva. 2 (Îla) În ~ Subordonat (1). 3 (Grm; rar) Raport de subordonare.
subordin sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: sub1- + ordin cf fr sous-ordre] 1 Categorie sistematică în botanică și zoologie, intermediară între ordin și familie. 2 Subdiviziune a unui ordin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: subordine
subordine substantiv feminin
- silabație: su-bor-, sub-or-
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
subordin substantiv neutru
- silabație: su-bor-din, sub-or-din
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: subordin
subordin substantiv neutru
- silabație: su-bor-din, sub-or-din
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)