2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subordine sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ / E: sub1- + ordine cf fr sous-ordre] 1 (De obicei construit cu pp „în” sau „din”) Stare, situație de dependență, de subordonare față de cineva sau de ceva. 2 (Îla) În ~ Subordonat (1). 3 (Grm; rar) Raport de subordonare.

subordin sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: sub1- + ordin cf fr sous-ordre] 1 Categorie sistematică în botanică și zoologie, intermediară între ordin și familie. 2 Subdiviziune a unui ordin.

Intrare: subordine
subordine substantiv feminin
  • silabație: su-bor-, sub-or- info
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordine
  • subordinea
plural
  • subordini
  • subordinile
genitiv-dativ singular
  • subordini
  • subordinii
plural
  • subordini
  • subordinilor
vocativ singular
plural
  • silabație: su-bor-din, sub-or-din info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordin
  • subordinul
  • subordinu‑
plural
  • subordine
  • subordinele
genitiv-dativ singular
  • subordin
  • subordinului
plural
  • subordine
  • subordinelor
vocativ singular
plural
Intrare: subordin
  • silabație: su-bor-din, sub-or-din info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordin
  • subordinul
  • subordinu‑
plural
  • subordine
  • subordinele
genitiv-dativ singular
  • subordin
  • subordinului
plural
  • subordine
  • subordinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)