sechestru [At: RÂND. JUD. 277/21 / V: (îvp) cfe~, ~cve~, (înv) ~cue~, ~cuestrațiune^[1] săcfe~, (reg) sefe~, segve~, safe~, săche~, săfe~, sicfe~, siche~, sife~, țacfe~, zăcrest, (îvr) secvestrum / S și: sequestru / Pl: ~re și ~ri / E: lat sequestrum, sequester, fr séquestre] 1 sn Încredințare a unui lucru litigios unei terțe persoane, care are obligația de a-l restitui, după soluționarea litigiului, celui în drept. 2 sn Măsură care dispune un sechestru (1) Si: (înv) opreliște, zebereală. 3 sn (Îs) ~ convențional Stabilirea sechestrului (1). 4 sn (Îs) ~ judiciar Stabilirea sechestrului (1) de către justiție. 5 sm (Șîs ~ judiciar) Persoană căreia îi sunt date spre păstrare lucrurile sechestrate până la rezolvarea litigiului. 6 sn (Șîs ~ penal, ~ penal asigurător, ~ asigurător) Măsură de asigurare, ordonată de justiție, care constă în indisponibilizarea (prin aplicare de sigiliu) a unui bun, pentru a se preveni înstrăinarea și sustragerea acestuia de la executare silită ori confiscare. 7 sn (Înv; spc) Poprire. 8 sn (Îlv) A(-i) pune (sau aplica) (cuiva) (un) ~ (sau, rar, ~re) (pe ceva) sau a pune sub ~ (ceva) A sechestra (1). 9 sm (Reg; în vechea organizație judecătorească; îf țacfestru) Portărel. 10 sn (Med) Țesut necrozat.

safestru sn vz sechestru

săcfestru sn vz sechestru

săchestru sn vz sechestru

săfestru sn vz sechestru

secfestru sn vz sechestru

secuestru sn vz sechestru

secvestru sn vz sechestru

secvestrum sn vz sechestru

sefestru sn vz sechestru

segvestru sn vz sechestru

sicfestru sn vz sechestru

sichestru sn vz sechestru

sifestru sn vz sechestru

țacfestru sm vz sechestru

zăcrest sn vz sechestru