3 intrări

13 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sclipet2 sm vz sclipeț1

sclipet1 sm [At: C. PETRESCU, C. V. 311 / V: (rar) ~păt, (reg) ~păț / Pl: ? / E: sclipi + -et] 1 (Pop) Sclipit1 (1). 2 (Reg; îc) Vierme-cu-~păț Licurici (Lampyris noctiluca). 3 (Rar) Scăpărare (10).

sclipeț1 sm [At: COTEANU, PL. 23 / V: (reg) ~pet (A și: ~pet), ~păt, ~păț, ~lăpăț, scripăt, scri~ / E: ns cf sclipi] (Bot) 1 (Mpl) Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici galbene, întrebuințată în medicină, mai ales ca astringent Si: (reg) sclipeței, scrântitoare, strânsurea, cinci-degete, iarba-faptului (Potentilla ererta). 2 (Reg; lpl) Plantă erbacee cu flori de culoare aurie care crește pe pășunile de munte (Potentilla aurera). 3 (Reg) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 (Reg) Roșuță (Anagallis caerulea). 5 (Îrg) Brânca-ursului (Heracleum sphondylium). 6 (Reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 7 (Trs) Vindecea (Betonica officinalis). 8 (Reg; lpl) Găinuși (Isopyrum thalictroides). 9 (Reg; lpl) Rocoțea (Stellaria graminea).

sclipit1 sn [At: GANE, N. II, 46 / Pl: ? / E: sclipi] 1 Sclipire (1). 2 (Îvr) Clipire (din ochi).

sclipit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: sclipi] (Înv) 1-2 Sclipitor (1-2). 3 (D. privire, ochi) Sclipitor (5). 4 (Reg; fig; d. produse ale spiritului) Care este realizat de un om dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit (și de obicei spontan) Cf sclipitor (7).

Intrare: sclipet
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipet
  • sclipetul
  • sclipetu‑
plural
  • sclipete
  • sclipetele
genitiv-dativ singular
  • sclipet
  • sclipetului
plural
  • sclipete
  • sclipetelor
vocativ singular
plural
Intrare: sclipeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipeț
  • sclipețul
  • sclipețu‑
plural
  • sclipeți
  • sclipeții
genitiv-dativ singular
  • sclipeț
  • sclipețului
plural
  • sclipeți
  • sclipeților
vocativ singular
plural
sclăpăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scripăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclipăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclipăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scripeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sclipit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipit
  • sclipitul
  • sclipitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sclipit
  • sclipitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipet
  • sclipetul
  • sclipetu‑
plural
  • sclipete
  • sclipetele
genitiv-dativ singular
  • sclipet
  • sclipetului
plural
  • sclipete
  • sclipetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)