3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

pândit sn [At: MURNU, O. 65 / Pl: ~uri / E: pândi] (Rar) 1-2 Pândă (1-2). 3-7 Pândire (3-7). 8 (Îdt) Pază. 9 Străjuire. 10 Veghere.

depândi v vz pândi

pânda v vz pândi

pândi [At: PSALT. (1651), ap. TDRG / V: (cscj) ~da / Pzi: ~desc / E: slv пѫдити] 1-2 vti (D. om) A observa atent, a urmări sau a cerceta pe ascuns ori dintr-un loc ascuns, pentru a prinde, a ataca, a afla, a surprinde etc. pe cineva sau ceva Si: a iscodi, a observa, a spiona. 3-4 vti (D. oameni) A aștepta cu atenție încordată, într-un loc ascuns, trecerea sau sosirea cuiva, pentru a-l prinde, a-l ataca etc. 5-6 vti (Rar; pgn; d. abstracte) A amenința. 7 vt (Rar; îlv) A ~ cu urechea A trage cu urechea. 8 vt (Rar; îlv) A-i ~ (cuiva) calea (sau drumul) A aștepta ocazia de a ieși în calea cuiva. 9 vt (C. i. bunuri materiale) A urmări cu dorință arzătoare de a obține, de a-și însuși. 10 vt (C. i. bunuri materiale) A aștepta prilejul de a acapara. 11 vt A urmări cu privirea pe ascuns. 12 vt A aștepta cu nerăbdare, cu atenția încordată Si: (reg) a pândări (1). 13 vt (Reg: îe) A ~ vreme (cu prilej) A aștepta ocazia favorabilă. 14 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) zilele A aștepta momentul prielnic pentru a-i face cuiva un rău, pentru a-l omorî. 15 vt A face serviciul de pândă (1) Si: a jitări, a pândări (2). 16 vt (C. i. terenuri cultivate, animale) A păzi. 17 vi A sta de strajă. 18 vi A veghea. 19 (Trs; Mar) A merge pe ascuns, ferindu-se.

Intrare: pândit (part.)
pândit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
  • pândi
  • pândita
plural
  • pândiți
  • pândiții
  • pândite
  • pânditele
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
  • pândite
  • pânditei
plural
  • pândiți
  • pândiților
  • pândite
  • pânditelor
vocativ singular
plural
Intrare: pândit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândit
  • pânditul
  • pânditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pândit
  • pânditului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pândi
  • pândire
  • pândit
  • pânditu‑
  • pândind
  • pândindu‑
singular plural
  • pândește
  • pândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pândesc
(să)
  • pândesc
  • pândeam
  • pândii
  • pândisem
a II-a (tu)
  • pândești
(să)
  • pândești
  • pândeai
  • pândiși
  • pândiseși
a III-a (el, ea)
  • pândește
(să)
  • pândească
  • pândea
  • pândi
  • pândise
plural I (noi)
  • pândim
(să)
  • pândim
  • pândeam
  • pândirăm
  • pândiserăm
  • pândisem
a II-a (voi)
  • pândiți
(să)
  • pândiți
  • pândeați
  • pândirăți
  • pândiserăți
  • pândiseți
a III-a (ei, ele)
  • pândesc
(să)
  • pândească
  • pândeau
  • pândi
  • pândiseră
pânda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
depândi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)