puire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: pui²] (Reg; rar) Înmulțire.

poia v vz pui²

pui² [At: ANON. CAR. / V: (reg; cscj) poia, puia / Pzi: 3 ~ește / E: pui¹] 1-2 vt(a) (Îvr; d. păsări) A face pui¹ (1, 11). 3 vrr (Reg; d. animale) A se împreuna. 4 vrr (Reg; pex) A se înmulți. 5 vt (Trs) A făta (1). 6-7 vri (Îrg; d. insecte) A depune ouă. 8-9 vri (Pex) A se răspândi în număr mare. 10 vr (Reg; d. albine; îf puia) A-și depune ouăle în vederea înmulțirii. 11 vr(a) (Reg; d. ouăle de albine; îf puia) A scoate larve de albină. 12 vi (Reg; d. plante, spc d. porumb) A înfrăți. 13 vi (Pex) A forma copileți (3). 14-15 vtr (C. i. plante) A (se) tăia lăstarii fără rod Si: (reg) a copili (2). 16 vi (Olt; Ban; pan; în descântece; d. bube; îf puia) A se întinde. 17-18 vir (Îrg; fig) A crește în intensitate. 19 vt (Reg; îe) A ~a capul (sau urechile) cuiva A nu lăsa în pace pe cineva, încercând insistent să-l determine să accepte o idee. corectat(ă)

puia v vz pui²