prescurea sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 247 / Pl: ~ele / E: prescură + -ea] 1-4 (Pop; șhp) Prescură (1-2) (mică) Si: (reg) prescurice (1-4), prescuricea (1-4), prescuriță (1-4). 5 (Bot; reg) Rozetă (Roseda odorata). 6-7 (Bot; reg) Rechie (Reseda luteola și lutea). 8 (Bot; Mol; lpl) Floare-de-colț (Leontopodium alpinum). 9 (Bot; Trs) Urechelniță (Sempervivum tectorum).

prescore sf vz prescură^[1] corectat(ă)

prescură sf [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 51/9 / V: (îrg) ~re, (înv) ~core / A și: prescură / Pl: ~ri / E: slv проскоура] 1 Pâinișoară rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura la biserică. 2 (Pex) Colac care se împarte la înmormântări, parastase etc. 3 (Bot; Buc) Coada-racului (Pontentilla anserina). 4 (Bot; reg) Rozetă (Roseda odorata).

prescure sf vz prescură