2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

preființă sf [At: AR (1829), 691/9 / Pl: ~țe / E: pre- + ființă] (Îvr) Prezență.

preființa vt [At: DOSOFTEI, ap. CV 1949, nr. 4, 34 / Pzi: ez / E: pre- + ființa] (Îvr) A preface.

Intrare: preființă
preființă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preființă
  • preființa
plural
  • preființe
  • preființele
genitiv-dativ singular
  • preființe
  • preființei
plural
  • preființe
  • preființelor
vocativ singular
plural
Intrare: preființa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preființa
  • preființare
  • preființat
  • preființatu‑
  • preființând
  • preființându‑
singular plural
  • preființea
  • preființați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preființez
(să)
  • preființez
  • preființam
  • preființai
  • preființasem
a II-a (tu)
  • preființezi
(să)
  • preființezi
  • preființai
  • preființași
  • preființaseși
a III-a (el, ea)
  • preființea
(să)
  • preființeze
  • preființa
  • preființă
  • preființase
plural I (noi)
  • preființăm
(să)
  • preființăm
  • preființam
  • preființarăm
  • preființaserăm
  • preființasem
a II-a (voi)
  • preființați
(să)
  • preființați
  • preființați
  • preființarăți
  • preființaserăți
  • preființaseți
a III-a (ei, ele)
  • preființea
(să)
  • preființeze
  • preființau
  • preființa
  • preființaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „preființă”

Visit YouGlish.com