2 definiții pentru preființa
Explicative DEX
preființa vt [At: DOSOFTEI, ap. CV 1949, nr. 4, 34 / Pzi: ~țez / E: pre- + ființa] (Îvr) A preface.
Regionalisme / arhaisme
preființa, preființez, vb. I (înv.) a preface.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: preființa
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)