potor sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 77/28 / V: (reg) ~tar sm, ~ă sf, ~tur sm, ~tură sf / Pl: ~i / E: pn póltora] 1 (Înv) Monedă de aramă a cărei valoare a variat între o jumătate de ban și zece bani, sau între o jumătate de groș și doi groși și care a circulat mai ales în Transilvania. 2 (Mar) Fiecare dintre bucățile mici de piele de diverse culori, care se aplică ca podoabe pe suman. 3 (Reg) Aluniță pe piele.

potar sm vz potor

potoră sf vz potor

potur sm vz potor

potură sf vz potor