2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
potente a vz potent
potent, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 206 / V: ~e, ~tinte, putinte / Pl: ~nți, ~e / E: lat potens, -ntis, it potente] 1 (Înv; liv; d. țări, organizații, popoare etc.) Înzestrat cu o mare putere economică, politică, militară etc. 2 (Înv; liv; d. oameni, organizații social-politice etc.) Care se impun prin autoritate, influență etc. 3 (Înv; îf potinte) Răsunător. 4 (Înv; liv; d. oameni) Capabil să facă ceva. 5 (Înv; liv; d. ființe) Care are o mare forță fizică. 6 (D. bărbați) Viril.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potență sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 255 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat potentia, it potenza] 1 (Liv) Putere (1). 2 (Pex) Posibilitate de dezvoltare, de afirmare. 3 Virilitate. 4 (Înv) Abuz de putere. 5 (Înv) Act de violență. 6 (Înv; pex) Violență. 7 (Îvr) Jurisdicție. 8 (Mat; înv) Putere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potenție sf vz potență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potinte[1] a vz potent corectat(ă)
- În original, incorect accentuat: potinte — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
putinte a vz potent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||