2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plictisire sf [At: POLIZU / V: (înv) plec~ / Pl: ~ri / E: plictisi] (Rar) 1 Plictiseală (1). 2 Supărare. 3 Enervare.

plictisi [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~, plih~, (reg) pric~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πλήκτω] 1 vr A fi cuprins de plictiseală (1). 2 vr A nu-i mai face plăcere. 3 vr A se sătura de ceva sau de cineva. 4 vt A supăra. 5 vt A crea o stare de enervare, de iritare Si: a agasa, a enerva, a irita. 6 A bate la cap Si: a deranja, a sâcâi. 7 vr (Reg) A obosi.

Intrare: plictisire
plictisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plictisire
  • plictisirea
plural
  • plictisiri
  • plictisirile
genitiv-dativ singular
  • plictisiri
  • plictisirii
plural
  • plictisiri
  • plictisirilor
vocativ singular
plural
plectisire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plectisire
  • plectisirea
plural
  • plectisiri
  • plectisirile
genitiv-dativ singular
  • plectisiri
  • plectisirii
plural
  • plectisiri
  • plectisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: plictisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plictisi
  • plictisire
  • plictisit
  • plictisitu‑
  • plictisind
  • plictisindu‑
singular plural
  • plictisește
  • plictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plictisesc
(să)
  • plictisesc
  • plictiseam
  • plictisii
  • plictisisem
a II-a (tu)
  • plictisești
(să)
  • plictisești
  • plictiseai
  • plictisiși
  • plictisiseși
a III-a (el, ea)
  • plictisește
(să)
  • plictisească
  • plictisea
  • plictisi
  • plictisise
plural I (noi)
  • plictisim
(să)
  • plictisim
  • plictiseam
  • plictisirăm
  • plictisiserăm
  • plictisisem
a II-a (voi)
  • plictisiți
(să)
  • plictisiți
  • plictiseați
  • plictisirăți
  • plictisiserăți
  • plictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plictisesc
(să)
  • plictisească
  • plictiseau
  • plictisi
  • plictisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plectisi
  • plectisire
  • plectisit
  • plectisitu‑
  • plectisind
  • plectisindu‑
singular plural
  • plectisește
  • plectisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plectisesc
(să)
  • plectisesc
  • plectiseam
  • plectisii
  • plectisisem
a II-a (tu)
  • plectisești
(să)
  • plectisești
  • plectiseai
  • plectisiși
  • plectisiseși
a III-a (el, ea)
  • plectisește
(să)
  • plectisească
  • plectisea
  • plectisi
  • plectisise
plural I (noi)
  • plectisim
(să)
  • plectisim
  • plectiseam
  • plectisirăm
  • plectisiserăm
  • plectisisem
a II-a (voi)
  • plectisiți
(să)
  • plectisiți
  • plectiseați
  • plectisirăți
  • plectisiserăți
  • plectisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plectisesc
(să)
  • plectisească
  • plectiseau
  • plectisi
  • plectisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plihtisi
  • plihtisire
  • plihtisit
  • plihtisitu‑
  • plihtisind
  • plihtisindu‑
singular plural
  • plihtisește
  • plihtisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisesc
  • plihtiseam
  • plihtisii
  • plihtisisem
a II-a (tu)
  • plihtisești
(să)
  • plihtisești
  • plihtiseai
  • plihtisiși
  • plihtisiseși
a III-a (el, ea)
  • plihtisește
(să)
  • plihtisească
  • plihtisea
  • plihtisi
  • plihtisise
plural I (noi)
  • plihtisim
(să)
  • plihtisim
  • plihtiseam
  • plihtisirăm
  • plihtisiserăm
  • plihtisisem
a II-a (voi)
  • plihtisiți
(să)
  • plihtisiți
  • plihtiseați
  • plihtisirăți
  • plihtisiserăți
  • plihtisiseți
a III-a (ei, ele)
  • plihtisesc
(să)
  • plihtisească
  • plihtiseau
  • plihtisi
  • plihtisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prictisi
  • prictisire
  • prictisit
  • prictisitu‑
  • prictisind
  • prictisindu‑
singular plural
  • prictisește
  • prictisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prictisesc
(să)
  • prictisesc
  • prictiseam
  • prictisii
  • prictisisem
a II-a (tu)
  • prictisești
(să)
  • prictisești
  • prictiseai
  • prictisiși
  • prictisiseși
a III-a (el, ea)
  • prictisește
(să)
  • prictisească
  • prictisea
  • prictisi
  • prictisise
plural I (noi)
  • prictisim
(să)
  • prictisim
  • prictiseam
  • prictisirăm
  • prictisiserăm
  • prictisisem
a II-a (voi)
  • prictisiți
(să)
  • prictisiți
  • prictiseați
  • prictisirăți
  • prictisiserăți
  • prictisiseți
a III-a (ei, ele)
  • prictisesc
(să)
  • prictisească
  • prictiseau
  • prictisi
  • prictisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)