2 definiții pentru plantaj
Explicative DEX
plantaj sn [At: LM / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr plantage, ger Plantage] 1-2 (Înv) Plantare (1-2). 3 (Înv) Așezare. 4 Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior și îngrijită intensiv, în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. 5 (Pex) Arbore de pe un plantaj (4).
plantagiu sn vz plantaj
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: plantaj
plantaj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plantagiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)