pârleaz sn [At: PSALT. 299 / V: (înv) ~ă sf, (reg) ~laz^[1], părlaz, păr~, părlează sf, pirilaz, pirlaș, pirlaz, pir~, pirloag, prelaz, prilagiu, prilaz, prizlaz / Pl: ~uri / E: bg прелаз, srb prelaz] 1 Trecătoare îngustă peste un gard la țară, făcută din una sau mai multe scânduri care străbat orizontal gardul, ca niște trepte, și se sprijină, la cele două extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ, astfel încât să poată trece numai oamenii. 2 (Reg) Trecătoare îngustă peste un șanț, de obicei acoperită cu puțin pământ, pentru a permite trecerea unui om pe partea cealaltă. 3 (Îvr) Loc pe unde intră oile în strungă, care apoi se închide cu răzlogi. 4 (Reg) Întăritură făcută în malul unui râu, pentru a nu permite pătrunderea apei și erodarea malului. corectat(ă)

părlaz sn vz pârleaz

pârlaz sn vz pârleaz

pârlează sf vz pârleaz

pirilaz sn vz pârleaz

pirlaș sn vz pârleaz

pirlaz sn vz pârleaz

pirleaz sn vz pârleaz

pirloag sn vz pârleaz

prelaz sn vz pârleaz

prilagiu sn vz pârleaz

prilaz sn vz pârleaz

prizlaz sn vz pârleaz