4 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ordina v vz ordona

ordinar, ~ă [At: CALENDARIU (1794), 31/25 / V: (iuz) ~ner / Pl: ~i, ~e / E: fr ordinaire, lat ordinarius, -a, -um, ger ordinär] 1 a Obișnuit. 2 a Normal. 3 a De rând Si: simplu. 4 a (Îoc ~ extraordinară; îs) Sesiune ~ă Sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. 5 a (Îs) Fracție ~ă Raport a două numere întregi. 6 a (Iuz; îoc extraordinar sau particular, îs) Elev ~ Elev care urma cursurile de zi ale unei școli. 7 a (Înv; îlav) De ~ (sau de ~ră) De obicei. 8 sn (Mil; înv; îe) A trece (sau a înscrie) la ~ (ceva sau pe cineva) A înscrie în registrul de evidență a soldei și a rației alimentare. 9 a De calitate inferioară Si: prost, slab. 10 a Vulgar. 11 a Josnic.

ordona vt [At: (a. 1703) BV I, 453 / V: (înv) ~dina, ~dini[1] / Pzi: (3-5) ordon și (1-2) ~nez / E: fr ordonner, ger ordinieren] 1 A aranja într-o succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispoziție Si: a comanda, a dispune, a porunci. 4 (Înv) A prescrie un medicament, un tratament. 5 (În ritualul bisericii catolice) A hirotonisi. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner
Intrare: ordinare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordinare
  • ordinarea
plural
  • ordinări
  • ordinările
genitiv-dativ singular
  • ordinări
  • ordinării
plural
  • ordinări
  • ordinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ordina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordina
  • ordinare
  • ordinat
  • ordinatu‑
  • ordinând
  • ordinându‑
singular plural
  • ordinea
  • ordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordinez
(să)
  • ordinez
  • ordinam
  • ordinai
  • ordinasem
a II-a (tu)
  • ordinezi
(să)
  • ordinezi
  • ordinai
  • ordinași
  • ordinaseși
a III-a (el, ea)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordina
  • ordină
  • ordinase
plural I (noi)
  • ordinăm
(să)
  • ordinăm
  • ordinam
  • ordinarăm
  • ordinaserăm
  • ordinasem
a II-a (voi)
  • ordinați
(să)
  • ordinați
  • ordinați
  • ordinarăți
  • ordinaserăți
  • ordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordinau
  • ordina
  • ordinaseră
Intrare: ordinar
ordinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordinar
  • ordinarul
  • ordinaru‑
  • ordina
  • ordinara
plural
  • ordinari
  • ordinarii
  • ordinare
  • ordinarele
genitiv-dativ singular
  • ordinar
  • ordinarului
  • ordinare
  • ordinarei
plural
  • ordinari
  • ordinarilor
  • ordinare
  • ordinarelor
vocativ singular
plural
ordiner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ordona (porunci)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordona
  • ordonare
  • ordonat
  • ordonatu‑
  • ordonând
  • ordonându‑
singular plural
  • ordo
  • ordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordon
(să)
  • ordon
  • ordonam
  • ordonai
  • ordonasem
a II-a (tu)
  • ordoni
(să)
  • ordoni
  • ordonai
  • ordonași
  • ordonaseși
a III-a (el, ea)
  • ordo
(să)
  • ordone
  • ordona
  • ordonă
  • ordonase
plural I (noi)
  • ordonăm
(să)
  • ordonăm
  • ordonam
  • ordonarăm
  • ordonaserăm
  • ordonasem
a II-a (voi)
  • ordonați
(să)
  • ordonați
  • ordonați
  • ordonarăți
  • ordonaserăți
  • ordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordo
(să)
  • ordone
  • ordonau
  • ordona
  • ordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordina
  • ordinare
  • ordinat
  • ordinatu‑
  • ordinând
  • ordinându‑
singular plural
  • ordinea
  • ordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordinez
(să)
  • ordinez
  • ordinam
  • ordinai
  • ordinasem
a II-a (tu)
  • ordinezi
(să)
  • ordinezi
  • ordinai
  • ordinași
  • ordinaseși
a III-a (el, ea)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordina
  • ordină
  • ordinase
plural I (noi)
  • ordinăm
(să)
  • ordinăm
  • ordinam
  • ordinarăm
  • ordinaserăm
  • ordinasem
a II-a (voi)
  • ordinați
(să)
  • ordinați
  • ordinați
  • ordinarăți
  • ordinaserăți
  • ordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordinau
  • ordina
  • ordinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)