O definiție pentru ordina

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORDINA vb. I. tr., refl. A (se) ordona. [< it. ordinare].

Intrare: ordina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ordina
  • ordinare
  • ordinat
  • ordinatu‑
  • ordinând
  • ordinându‑
singular plural
  • ordinea
  • ordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ordinez
(să)
  • ordinez
  • ordinam
  • ordinai
  • ordinasem
a II-a (tu)
  • ordinezi
(să)
  • ordinezi
  • ordinai
  • ordinași
  • ordinaseși
a III-a (el, ea)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordina
  • ordină
  • ordinase
plural I (noi)
  • ordinăm
(să)
  • ordinăm
  • ordinam
  • ordinarăm
  • ordinaserăm
  • ordinasem
a II-a (voi)
  • ordinați
(să)
  • ordinați
  • ordinați
  • ordinarăți
  • ordinaserăți
  • ordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ordinea
(să)
  • ordineze
  • ordinau
  • ordina
  • ordinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ordina, ordinezverb

etimologie:
  • ordinare DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.