dexonline

3 intrări

11 definiții

Explicative DEX

olecăit sn [At: CANTEMIR, HR. 93 / Pl: ~uri / E: olecăi] (Îvr) Văicăreală.

olăcăi v vz olecăi

olecăi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 52^r/5 / V: (reg) d~, olăc~, ~cui, (cscj) olicăia, olic~, olicări, oligăi, oligări, oric~, oricări / Pzi: ~esc / E: oleo] 1-2 vtr (Îrg) (A face pe cineva să se vaite sau) a se văita.

olecui v vz olecăi^[1] modificată

În original, tipărit greșit: vz olecui — LauraGellner

olicăi v vz olecăi

olicăia v vz olecăi

olicări v vz olecăi

oligăi v vz olecăi

oligări v vz olecăi

oricăi v vz olecăi

oricări v vz olecăi

Intrare: olecăit

olecăit

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: olecăi

olecăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	singular	plural
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	olecăie	olecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olecăi	(să) olecăi	olecăiam	olecăii	olecăisem
	a II-a (tu)	olecăi	(să) olecăi	olecăiai	olecăiși	olecăiseși
	a III-a (el, ea)	olecăie	(să) olecăie	olecăia	olecăi	olecăise
plural	I (noi)	olecăim	(să) olecăim	olecăiam	olecăirăm	olecăiserăm olecăisem
	a II-a (voi)	olecăiți	(să) olecăiți	olecăiați	olecăirăți	olecăiserăți olecăiseți
	a III-a (ei, ele)	olecăie	(să) olecăie	olecăiau	olecăiră	olecăiseră

olecăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	singular	plural
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	olecăiește	olecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olecăiesc	(să) olecăiesc	olecăiam	olecăii	olecăisem
	a II-a (tu)	olecăiești	(să) olecăiești	olecăiai	olecăiși	olecăiseși
	a III-a (el, ea)	olecăiește	(să) olecăiască	olecăia	olecăi	olecăise
plural	I (noi)	olecăim	(să) olecăim	olecăiam	olecăirăm	olecăiserăm olecăisem
	a II-a (voi)	olecăiți	(să) olecăiți	olecăiați	olecăirăți	olecăiserăți olecăiseți
	a III-a (ei, ele)	olecăiesc	(să) olecăiască	olecăiau	olecăiră	olecăiseră

olăcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	singular	plural
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	olăcăie	olăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olăcăi	(să) olăcăi	olăcăiam	olăcăii	olăcăisem
	a II-a (tu)	olăcăi	(să) olăcăi	olăcăiai	olăcăiși	olăcăiseși
	a III-a (el, ea)	olăcăie	(să) olăcăie	olăcăia	olăcăi	olăcăise
plural	I (noi)	olăcăim	(să) olăcăim	olăcăiam	olăcăirăm	olăcăiserăm olăcăisem
	a II-a (voi)	olăcăiți	(să) olăcăiți	olăcăiați	olăcăirăți	olăcăiserăți olăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	olăcăie	(să) olăcăie	olăcăiau	olăcăiră	olăcăiseră

olăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	singular	plural
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	olăcăiește	olăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olăcăiesc	(să) olăcăiesc	olăcăiam	olăcăii	olăcăisem
	a II-a (tu)	olăcăiești	(să) olăcăiești	olăcăiai	olăcăiși	olăcăiseși
	a III-a (el, ea)	olăcăiește	(să) olăcăiască	olăcăia	olăcăi	olăcăise
plural	I (noi)	olăcăim	(să) olăcăim	olăcăiam	olăcăirăm	olăcăiserăm olăcăisem
	a II-a (voi)	olăcăiți	(să) olăcăiți	olăcăiați	olăcăirăți	olăcăiserăți olăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	olăcăiesc	(să) olăcăiască	olăcăiau	olăcăiră	olăcăiseră

oricări

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

oricăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

oligări

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

oligăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

olicări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olicări	olicărire	olicărit olicăritu‑	olicărind olicărindu‑	singular	plural
		(a) olicări	olicărire	olicărit olicăritu‑	olicărind olicărindu‑	olicărește	olicăriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olicăresc	(să) olicăresc	olicăream	olicării	olicărisem
	a II-a (tu)	olicărești	(să) olicărești	olicăreai	olicăriși	olicăriseși
	a III-a (el, ea)	olicărește	(să) olicărească	olicărea	olicări	olicărise
plural	I (noi)	olicărim	(să) olicărim	olicăream	olicărirăm	olicăriserăm olicărisem
	a II-a (voi)	olicăriți	(să) olicăriți	olicăreați	olicărirăți	olicăriserăți olicăriseți
	a III-a (ei, ele)	olicăresc	(să) olicărească	olicăreau	olicăriră	olicăriseră

olicăia

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

olecui

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

olicăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a reflexiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	singular	plural
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	olicăie	olicăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olicăi	(să) olicăi	olicăiam	olicăii	olicăisem
	a II-a (tu)	olicăi	(să) olicăi	olicăiai	olicăiși	olicăiseși
	a III-a (el, ea)	olicăie	(să) olicăie	olicăia	olicăi	olicăise
plural	I (noi)	olicăim	(să) olicăim	olicăiam	olicăirăm	olicăiserăm olicăisem
	a II-a (voi)	olicăiți	(să) olicăiți	olicăiați	olicăirăți	olicăiserăți olicăiseți
	a III-a (ei, ele)	olicăie	(să) olicăie	olicăiau	olicăiră	olicăiseră

olicăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	singular	plural
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	olicăiește	olicăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olicăiesc	(să) olicăiesc	olicăiam	olicăii	olicăisem
	a II-a (tu)	olicăiești	(să) olicăiești	olicăiai	olicăiși	olicăiseși
	a III-a (el, ea)	olicăiește	(să) olicăiască	olicăia	olicăi	olicăise
plural	I (noi)	olicăim	(să) olicăim	olicăiam	olicăirăm	olicăiserăm olicăisem
	a II-a (voi)	olicăiți	(să) olicăiți	olicăiați	olicăirăți	olicăiserăți olicăiseți
	a III-a (ei, ele)	olicăiesc	(să) olicăiască	olicăiau	olicăiră	olicăiseră

arată variantele

Intrare: olicăi

olicăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	singular	plural
		(a) olicăi	olicăire	olicăit olicăitu‑	olicăind olicăindu‑	olicăiește	olicăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olicăiesc	(să) olicăiesc	olicăiam	olicăii	olicăisem
	a II-a (tu)	olicăiești	(să) olicăiești	olicăiai	olicăiși	olicăiseși
	a III-a (el, ea)	olicăiește	(să) olicăiască	olicăia	olicăi	olicăise
plural	I (noi)	olicăim	(să) olicăim	olicăiam	olicăirăm	olicăiserăm olicăisem
	a II-a (voi)	olicăiți	(să) olicăiți	olicăiați	olicăirăți	olicăiserăți olicăiseți
	a III-a (ei, ele)	olicăiesc	(să) olicăiască	olicăiau	olicăiră	olicăiseră

olăcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	singular	plural
		(a) olăcăi	olăcăire	olăcăit olăcăitu‑	olăcăind olăcăindu‑	olăcăiește	olăcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olăcăiesc	(să) olăcăiesc	olăcăiam	olăcăii	olăcăisem
	a II-a (tu)	olăcăiești	(să) olăcăiești	olăcăiai	olăcăiși	olăcăiseși
	a III-a (el, ea)	olăcăiește	(să) olăcăiască	olăcăia	olăcăi	olăcăise
plural	I (noi)	olăcăim	(să) olăcăim	olăcăiam	olăcăirăm	olăcăiserăm olăcăisem
	a II-a (voi)	olăcăiți	(să) olăcăiți	olăcăiați	olăcăirăți	olăcăiserăți olăcăiseți
	a III-a (ei, ele)	olăcăiesc	(să) olăcăiască	olăcăiau	olăcăiră	olăcăiseră

olecăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a reflexiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	singular	plural
		(a) olecăi	olecăire	olecăit olecăitu‑	olecăind olecăindu‑	olecăiește	olecăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	olecăiesc	(să) olecăiesc	olecăiam	olecăii	olecăisem
	a II-a (tu)	olecăiești	(să) olecăiești	olecăiai	olecăiși	olecăiseși
	a III-a (el, ea)	olecăiește	(să) olecăiască	olecăia	olecăi	olecăise
plural	I (noi)	olecăim	(să) olecăim	olecăiam	olecăirăm	olecăiserăm olecăisem
	a II-a (voi)	olecăiți	(să) olecăiți	olecăiați	olecăirăți	olecăiserăți olecăiseți
	a III-a (ei, ele)	olecăiesc	(să) olecăiască	olecăiau	olecăiră	olecăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

3 intrări

11 definiții

Explicative DEX

Exemple de pronunție a termenului „olecăit”