dexonline

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

oborî v vz doborî

doborî [At: PSALT. HUR. 47^r/11 / V: (înv) obori, ob~ / Pzi: dobor / E: d- + oborî. Oborî < vsl оборити] 1-2 vt, (înv) vrp (C.i. un corp ) A culca la pământ. 3 vt (C.i. un corp) A răsturna. 4 vt (D. animale) A ucide. 5 vt (D. animale) A vâna. 6 vt (Îvr) A detrona. 7 vt A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 8 vt A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer. 9 vt (C.i. oameni) A răpune (în luptă). 10 vt (C.i. boli, suferințe, oboseală etc.) A copleși (2). 11 vt (Fig; c.i. situații, concepții, teorii etc.) A desființa. 12 vt A depăși cel mai bun rezultat (sportiv) anterior. 13 vi (Înv; Olt, Ban) A coborî (34).

obărea^[1] v vz doborî

Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obărî^[1] v vz doborî

Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obora^[1] v vz doborî

Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

obori v vz doborî

Intrare: oborî

oborî verb grupa a IV-a conjugarea a III-a tranzitiv

verb (VT348) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) oborî	oborâre	oborât oborâtu‑	oborând oborându‑	singular	plural
		(a) oborî	oborâre	oborât oborâtu‑	oborând oborându‑	oboară	oborâți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obor	(să) obor	oboram	oborâi	oborâsem
	a II-a (tu)	obori	(să) obori	oborai	oborâși	oborâseși
	a III-a (el, ea)	oboară	(să) oboare	obora	oborî	oborâse
plural	I (noi)	oborâm	(să) oborâm	oboram	oborârăm	oborâserăm oborâsem
	a II-a (voi)	oborâți	(să) oborâți	oborați	oborârăți	oborâserăți oborâseți
	a III-a (ei, ele)	oboară	(să) oboare	oborau	oborâră	oborâseră

obori