2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obidire sf [At: CORESI, EV. 453 / V: (îrg) ~dare, ~dnuire / Pl: ~ri / E: obidi1] 1 (Înv) Asuprire. 2 (Înv) Ocărâre. 3 (Înv) Alungare. 4 (Înv) Nedreptățire. 5 (Pop) Supărare. 6 (Pop) Chin. 7 (Înv) Tânguire.

obidi1 [At: PSALT. HUR. 28v/9 / V: (îrg) ~da, ~dui / Pzi: ~desc / E: obidă] 1 vt(a) (Înv) A asupri. 2 vt(a) A ocărî. 3 vt(a) (Reg; îf obida) A alunga. 4 vr (Pop) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii Si: a se amărî, a se necăji. 5 vr (Îrg) A se văita. 6 vt (Înv; îf obida) A deplânge.

obidi2 vt(a) [At: GR. BĂN. / Pzi: ~desc / E: srb obiditi] (Ban) 1 A ispiti. 2 A iscodi. 3 A căuta. 4 A afla.

Intrare: obidire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidire
  • obidirea
plural
  • obidiri
  • obidirile
genitiv-dativ singular
  • obidiri
  • obidirii
plural
  • obidiri
  • obidirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obidare
  • obidarea
plural
  • obidări
  • obidările
genitiv-dativ singular
  • obidări
  • obidării
plural
  • obidări
  • obidărilor
vocativ singular
plural
obidnuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: obidi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obidi
  • obidire
  • obidit
  • obiditu‑
  • obidind
  • obidindu‑
singular plural
  • obidește
  • obidiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidesc
(să)
  • obidesc
  • obideam
  • obidii
  • obidisem
a II-a (tu)
  • obidești
(să)
  • obidești
  • obideai
  • obidiși
  • obidiseși
a III-a (el, ea)
  • obidește
(să)
  • obidească
  • obidea
  • obidi
  • obidise
plural I (noi)
  • obidim
(să)
  • obidim
  • obideam
  • obidirăm
  • obidiserăm
  • obidisem
a II-a (voi)
  • obidiți
(să)
  • obidiți
  • obideați
  • obidirăți
  • obidiserăți
  • obidiseți
a III-a (ei, ele)
  • obidesc
(să)
  • obidească
  • obideau
  • obidi
  • obidiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obida
  • obidare
  • obidat
  • obidatu‑
  • obidând
  • obidându‑
singular plural
  • obidea
  • obidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obidez
(să)
  • obidez
  • obidam
  • obidai
  • obidasem
a II-a (tu)
  • obidezi
(să)
  • obidezi
  • obidai
  • obidași
  • obidaseși
a III-a (el, ea)
  • obidea
(să)
  • obideze
  • obida
  • obidă
  • obidase
plural I (noi)
  • obidăm
(să)
  • obidăm
  • obidam
  • obidarăm
  • obidaserăm
  • obidasem
a II-a (voi)
  • obidați
(să)
  • obidați
  • obidați
  • obidarăți
  • obidaserăți
  • obidaseți
a III-a (ei, ele)
  • obidea
(să)
  • obideze
  • obidau
  • obida
  • obidaseră
obidui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)