dexonline

3 intrări

4 definiții

Explicative DEX

nuntit¹ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nunti] (Rar) 1-3 Nuntă (1-3).

nuntit², ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 294 / Pl: ~iți, ~e / E: nunti] (Îvp) 1-2 Care a făcut nuntă (1-2). 3 (Pex) Căsătorit.

nunta v vz nunti^[1] modificată

În original, greșit tipărit: vz nunți — LauraGellner

nunti [At: (cca 1662-1730) MAG. IST. III, 39/15 / V: (îrg) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nuntă] 1-6 vtir (Pop) A (se) căsători (religios). 7-9 vtir (Pop) A petrece la nuntă (2). 10 vi (Reg) A se pregăti de nuntă (1). 11 vi (Olt) A se tocmi prea mult. 12-14 vitr (Rar; d. animale) A (se) împerechea. corectat(ă)

Intrare: nuntit (adj.)

nuntit¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nuntit	nuntitul nuntitu‑	nuntită	nuntita
nominativ-acuzativ	plural	nuntiți	nuntiții	nuntite	nuntitele
genitiv-dativ	singular	nuntit	nuntitului	nuntite	nuntitei
genitiv-dativ	plural	nuntiți	nuntiților	nuntite	nuntitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

Intrare: nuntit (s.n.)

nuntit² (s.n.) substantiv neutru (numai) singular

substantiv neutru (N29)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nuntit	nuntitul nuntitu‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	nuntit	nuntitului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: nunti

nunti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv intranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nunti	nuntire	nuntit nuntitu‑	nuntind nuntindu‑	singular	plural
		(a) nunti	nuntire	nuntit nuntitu‑	nuntind nuntindu‑	nuntește	nuntiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nuntesc	(să) nuntesc	nunteam	nuntii	nuntisem
	a II-a (tu)	nuntești	(să) nuntești	nunteai	nuntiși	nuntiseși
	a III-a (el, ea)	nuntește	(să) nuntească	nuntea	nunti	nuntise
plural	I (noi)	nuntim	(să) nuntim	nunteam	nuntirăm	nuntiserăm nuntisem
	a II-a (voi)	nuntiți	(să) nuntiți	nunteați	nuntirăți	nuntiserăți nuntiseți
	a III-a (ei, ele)	nuntesc	(să) nuntească	nunteau	nuntiră	nuntiseră

nunta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv intranzitiv reflexiv reciproc

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nunta	nuntare	nuntat nuntatu‑	nuntând nuntându‑	singular	plural
		(a) nunta	nuntare	nuntat nuntatu‑	nuntând nuntându‑	nuntează	nuntați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nuntez	(să) nuntez	nuntam	nuntai	nuntasem
	a II-a (tu)	nuntezi	(să) nuntezi	nuntai	nuntași	nuntaseși
	a III-a (el, ea)	nuntează	(să) nunteze	nunta	nuntă	nuntase
plural	I (noi)	nuntăm	(să) nuntăm	nuntam	nuntarăm	nuntaserăm nuntasem
	a II-a (voi)	nuntați	(să) nuntați	nuntați	nuntarăți	nuntaserăți nuntaseți
	a III-a (ei, ele)	nuntează	(să) nunteze	nuntau	nuntară	nuntaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)