3 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
nobilitare sf [At: VASICI, M. I, 161 / Pl: ~tări / E: nobilita2] (Înv) 1 Îmbunătățire a proprietăților unei substanțe, ale unui material Si: înnobilare. 2 Acordare a unui titlu nobiliar Si: înnobilare.
nobilita1 sfi [At: GOLESCU, Î. 124 / E: it nobilitá] (ltî) Nobilime (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilita2 vt [At: VASICI, M. I, 188/23 / Pzi: -tez / E: lat nobilitare] (Înv) 1 A îmbunătăți prin diverse procedee proprietățile unor substanțe, materiale etc. Si: a înnobila. 2 (Fșa) A acorda un titlu nobiliar Si: a înnobila.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilitar, ~ă a [At: GT (1838), 11/22 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: cf fr nobiliaire] (Înv; Trs) 1-6 Nobiliar (1-6). 7 (Îs) Diplomă (sau carte) ~ă Act prin care i se acordă cuiva un titlu nobiliar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nobilitariu, ~ie a vz nobilitar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |