2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
izgonit1 sn [At: MDA ms / V: sgo~, zgo~ / Pl: (rar) ~uri / E: izgoni] 1 Izgonire (1). 2 Fugărire. 3-4 Izgonire (3-4). 5 Exilare. 6 (Înv) Persecuție.
izgonit2, ~ă a [At: NEAGOE-VODĂ , ap. CGR I, 169/14 / V: sgo~, zgo~ / Pl: ~iți, ~e / E: izgoni] 1 Care este obligat să plece. 2 Fugărit. 3 Demis. 4 Exilat. 5 (Înv) Persecutat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
izgoni [At: CORESI, EV. 203/3 / V: sgo~, zgo~ / Pzi: ~nesc / E: vsl изгонити] 1 vt A obliga pe cineva să plece. 2 vt A fugări. 3 vt (Fig) A determina dispariția unui fenomen Si: a alunga. 4 vt (Înv) A demite pe cineva. 5 vt A exila. 6 vt A persecuta. 7 vr (Trs) A se grăbi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: izgonit
izgonit adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: izgoni
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „izgonit” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4