dexonline

Caută în tot textul definițiilor

intertrigo sn [At: DN² / Pl: (nob) ~uri / E: fr intertrigo] Inflamație localizată la cutele naturale ale pielii Si: opăreală.

Intrare: intertrigo

substantiv neutru (N77) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	intertrigo	intertrigoul intertrigou‑
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	intertrigo	intertrigoului
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)