dexonline

3 intrări

3 definiții

Explicative DEX

instrumentare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: instrumenta] 1 Orchestrare a unei bucăți muzicale. 2 Executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente. 3 Efectuare a unei instrumentații (4). 4 (Jur) Redactare a unui contract, a unui proces-verbal, a unui dosar penal sau a unui alt act politic.

instrumenta vt [At: ODOBESCU, S. III, 101 / Pzi: ~tez / E: fr instrumenter] 1 (Muz) A orchestra o melodie. 2 A executa o bucată muzicală la unul sau mai multe instrumente. 3 A efectua o instrumentație (4). 4 (Jur) A redacta un contract, un dosar penal, un proces verbal sau alt act public.

instrumentar sn [At: LEG. EC. PL. 38 / Pl: ~e / E: instrument + -ar] Totalitate a intrumentelor necesare într-o anumită activitate.

Intrare: instrumentare

instrumentare substantiv feminin

substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	instrumentare	instrumentarea
nominativ-acuzativ	plural	instrumentări	instrumentările
genitiv-dativ	singular	instrumentări	instrumentării
genitiv-dativ	plural	instrumentări	instrumentărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: instrumenta

instrumenta verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) instrumenta	instrumentare	instrumentat instrumentatu‑	instrumentând instrumentându‑	singular	plural
		(a) instrumenta	instrumentare	instrumentat instrumentatu‑	instrumentând instrumentându‑	instrumentează	instrumentați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	instrumentez	(să) instrumentez	instrumentam	instrumentai	instrumentasem
	a II-a (tu)	instrumentezi	(să) instrumentezi	instrumentai	instrumentași	instrumentaseși
	a III-a (el, ea)	instrumentează	(să) instrumenteze	instrumenta	instrumentă	instrumentase
plural	I (noi)	instrumentăm	(să) instrumentăm	instrumentam	instrumentarăm	instrumentaserăm instrumentasem
	a II-a (voi)	instrumentați	(să) instrumentați	instrumentați	instrumentarăți	instrumentaserăți instrumentaseți
	a III-a (ei, ele)	instrumentează	(să) instrumenteze	instrumentau	instrumentară	instrumentaseră

Intrare: instrumentar

instrumentar substantiv neutru

substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	instrumentar	instrumentarul instrumentaru‑
nominativ-acuzativ	plural	instrumentare	instrumentarele
genitiv-dativ	singular	instrumentar	instrumentarului
genitiv-dativ	plural	instrumentare	instrumentarelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)