hodorogit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hodorogi] 1-7 Hodorogire (1-7).

hodorogit², ~ă a [At: CAMILAR, C. 44 / Pl: ~iți, ~e / E: hodorogi] 1 (D. obiecte) Uzat. 2 (D. mecanisme) Defect. 3 (D. vehicule) Care nu mai merge (bine). 4 (D. persoane) Șubrezit de bătrânețe Si: (reg) honcit. 5 (D. oameni) Vorbăreț. 6 (D. voce) Răgușit.

hodorogi [At: ODOBESCU, S. III, 256/2 / V: ~si, o~ / Pzi: ~ogesc / E: hodorog] 1 vi (D. vehicule, mai ales uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers Si: a hurui (1). 2 vi A face zgomot cotrobăind undeva. 3 vr (D. lucruri) A se uza. 4 vr (D. mecanisme) A se defecta. 5 vr (D. vehicule) A nu mai merge (bine). 6 vr (D. persoane) A se ramoli. 7 vi (Fig) A vorbi mult, tare și fără rost.

odorogi v vz hodorogi

odorogit^[1], ~ă a vz hodorogit² corectat(ă)