hodorogi [At: ODOBESCU, S. III, 256/2 / V: ~si, o~ / Pzi: ~ogesc / E: hodorog] 1 vi (D. vehicule, mai ales uzate, vechi) A face zgomot (mare) în mers Si: a hurui (1). 2 vi A face zgomot cotrobăind undeva. 3 vr (D. lucruri) A se uza. 4 vr (D. mecanisme) A se defecta. 5 vr (D. vehicule) A nu mai merge (bine). 6 vr (D. persoane) A se ramoli. 7 vi (Fig) A vorbi mult, tare și fără rost.

hodorog², ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

odorogi v vz hodorogi