2 intrări

12 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gonguri v vz gânguri

gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.

gong1 sn [At: SEBASTIAN, T. 71 / Pl: ~uri / E: fr gong, ger Gong] 1 Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuințat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. 2 Sunet emis de gong1 (1).

Intrare: gânguri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gânguri
  • gângurire
  • gângurit
  • gânguritu‑
  • gângurind
  • gângurindu‑
singular plural
  • gângurește
  • gânguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gânguresc
(să)
  • gânguresc
  • gânguream
  • gângurii
  • gângurisem
a II-a (tu)
  • gângurești
(să)
  • gângurești
  • gângureai
  • gânguriși
  • gânguriseși
a III-a (el, ea)
  • gângurește
(să)
  • gângurească
  • gângurea
  • gânguri
  • gângurise
plural I (noi)
  • gângurim
(să)
  • gângurim
  • gânguream
  • gângurirăm
  • gânguriserăm
  • gângurisem
a II-a (voi)
  • gânguriți
(să)
  • gânguriți
  • gângureați
  • gângurirăți
  • gânguriserăți
  • gânguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gânguresc
(să)
  • gângurească
  • gângureau
  • gânguri
  • gânguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gănguri
  • găngurire
  • găngurit
  • gănguritu‑
  • găngurind
  • găngurindu‑
singular plural
  • găngurește
  • gănguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gănguresc
(să)
  • gănguresc
  • gănguream
  • găngurii
  • găngurisem
a II-a (tu)
  • găngurești
(să)
  • găngurești
  • găngureai
  • gănguriși
  • gănguriseși
a III-a (el, ea)
  • găngurește
(să)
  • găngurească
  • găngurea
  • gănguri
  • găngurise
plural I (noi)
  • găngurim
(să)
  • găngurim
  • gănguream
  • găngurirăm
  • gănguriserăm
  • găngurisem
a II-a (voi)
  • gănguriți
(să)
  • gănguriți
  • găngureați
  • găngurirăți
  • gănguriserăți
  • gănguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gănguresc
(să)
  • găngurească
  • găngureau
  • gănguri
  • gănguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguni
  • gungunire
  • gungunit
  • gungunitu‑
  • gungunind
  • gungunindu‑
singular plural
  • gungunește
  • gunguniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungunesc
(să)
  • gungunesc
  • gunguneam
  • gungunii
  • gungunisem
a II-a (tu)
  • gungunești
(să)
  • gungunești
  • gunguneai
  • gunguniși
  • gunguniseși
a III-a (el, ea)
  • gungunește
(să)
  • gungunească
  • gungunea
  • gunguni
  • gungunise
plural I (noi)
  • gungunim
(să)
  • gungunim
  • gunguneam
  • gungunirăm
  • gunguniserăm
  • gungunisem
a II-a (voi)
  • gunguniți
(să)
  • gunguniți
  • gunguneați
  • gungunirăți
  • gunguniserăți
  • gunguniseți
a III-a (ei, ele)
  • gungunesc
(să)
  • gungunească
  • gunguneau
  • gunguni
  • gunguniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunguri
  • gungurire
  • gungurit
  • gunguritu‑
  • gungurind
  • gungurindu‑
singular plural
  • gungurește
  • gunguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunguresc
(să)
  • gunguresc
  • gunguream
  • gungurii
  • gungurisem
a II-a (tu)
  • gungurești
(să)
  • gungurești
  • gungureai
  • gunguriși
  • gunguriseși
a III-a (el, ea)
  • gungurește
(să)
  • gungurească
  • gungurea
  • gunguri
  • gungurise
plural I (noi)
  • gungurim
(să)
  • gungurim
  • gunguream
  • gungurirăm
  • gunguriserăm
  • gungurisem
a II-a (voi)
  • gunguriți
(să)
  • gunguriți
  • gungureați
  • gungurirăți
  • gunguriserăți
  • gunguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gunguresc
(să)
  • gungurească
  • gungureau
  • gunguri
  • gunguriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gonguri
  • gongurire
  • gongurit
  • gonguritu‑
  • gongurind
  • gongurindu‑
singular plural
  • gongurește
  • gonguriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gonguresc
(să)
  • gonguresc
  • gonguream
  • gongurii
  • gongurisem
a II-a (tu)
  • gongurești
(să)
  • gongurești
  • gongureai
  • gonguriși
  • gonguriseși
a III-a (el, ea)
  • gongurește
(să)
  • gongurească
  • gongurea
  • gonguri
  • gongurise
plural I (noi)
  • gongurim
(să)
  • gongurim
  • gonguream
  • gongurirăm
  • gonguriserăm
  • gongurisem
a II-a (voi)
  • gonguriți
(să)
  • gonguriți
  • gongureați
  • gongurirăți
  • gonguriserăți
  • gonguriseți
a III-a (ei, ele)
  • gonguresc
(să)
  • gongurească
  • gongureau
  • gonguri
  • gonguriseră
verb (VT201)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gungura
  • gungurare
  • gungurat
  • gunguratu‑
  • gungurând
  • gungurându‑
singular plural
  • gungurea
  • gungurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gungurez
(să)
  • gungurez
  • gunguram
  • gungurai
  • gungurasem
a II-a (tu)
  • gungurezi
(să)
  • gungurezi
  • gungurai
  • gungurași
  • gunguraseși
a III-a (el, ea)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungura
  • gungură
  • gungurase
plural I (noi)
  • gungurăm
(să)
  • gungurăm
  • gunguram
  • gungurarăm
  • gunguraserăm
  • gungurasem
a II-a (voi)
  • gungurați
(să)
  • gungurați
  • gungurați
  • gungurarăți
  • gunguraserăți
  • gunguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gungurea
(să)
  • gungureze
  • gungurau
  • gungura
  • gunguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gangura
  • gangurare
  • gangurat
  • ganguratu‑
  • gangurând
  • gangurându‑
singular plural
  • gangurea
  • gangurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gangurez
(să)
  • gangurez
  • ganguram
  • gangurai
  • gangurasem
a II-a (tu)
  • gangurezi
(să)
  • gangurezi
  • gangurai
  • gangurași
  • ganguraseși
a III-a (el, ea)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangura
  • gangură
  • gangurase
plural I (noi)
  • gangurăm
(să)
  • gangurăm
  • ganguram
  • gangurarăm
  • ganguraserăm
  • gangurasem
a II-a (voi)
  • gangurați
(să)
  • gangurați
  • gangurați
  • gangurarăți
  • ganguraserăți
  • ganguraseți
a III-a (ei, ele)
  • gangurea
(să)
  • gangureze
  • gangurau
  • gangura
  • ganguraseră
gângura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gongăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gongoni
  • gongonire
  • gongonit
  • gongonitu‑
  • gongonind
  • gongonindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gongonește
(să)
  • gongonească
  • gongonea
  • gongoni
  • gongonise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gongonesc
(să)
  • gongonească
  • gongoneau
  • gongoni
  • gongoniseră
gungăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gong
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gong
  • gongul
  • gongu‑
plural
  • gonguri
  • gongurile
genitiv-dativ singular
  • gong
  • gongului
plural
  • gonguri
  • gongurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)