2 definiții pentru giubea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

giubea sf [At: (a. 1780) IORGA, S.D. VIII, 4 / Pl: ~ele / E: tc ğubbè cf șubă, japon] (Iuz) 1 Haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată de boieri. 2 Haină lungă și largă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani.

jubea[1] sf vz giubea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
Intrare: giubea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giubea
  • giubeaua
plural
  • giubele
  • giubelele
genitiv-dativ singular
  • giubele
  • giubelei
plural
  • giubele
  • giubelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jubea
  • jubeaua
plural
  • jubele
  • jubelele
genitiv-dativ singular
  • jubele
  • jubelei
plural
  • jubele
  • jubelelor
vocativ singular
plural