3 definiții pentru geremea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
geremea sf [At: KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 205/34 / V: (reg) gereme / Pl: ~ele / E: tc ğereme] (Tcî) Amendă.
gereme sf vz geremea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jeremea[1] sf vz geremea
- Varianta nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: geremea
geremea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
gereme substantiv feminin
| substantiv feminin (F166) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
jeremea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||