2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

esplicare sf vz explicare

esplica v vz explica

explica [At: BĂLCESCU, M. V. 9 / V: (înv) esp~, isp~ / Pzi: explic / E: fr expliquer, lat explicare] 1 vt A face să fie mai ușor de înțeles Si: a clarifica, a lămuri, (îvr) a explicălui (1), a explicui (1), a expune, a tălmăci. 2 vt (C. i. fenomene, proprietăți, stări etc.) A reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietăți etc. Si: (îvr) a explicălui (2), a explicui (2). 3 vr A-și motiva acțiunile, vorbele etc. Si: a se justifica. 4 vtrr (D. două sau mai multe persoane) A se lămuri asupra unei chestiuni cu scopul de a înlătura sau de a evita un conflict. 5-6 vtr A găsi sau a constitui o explicație Si: a înțelege, a pricepe. 7 (Înv; nob) A traduce.

explicare sf [At: IORGOVICI, O. 58/23 / V: (înv) esp~, isp~, (îvr) sp~ / Pl: ~cări / E: explica] 1 Expunere amănunțită în vederea clarificării unei probleme, a unui fenomen etc. Si: comentare, explicație (1), interpretare, lămurire, deslușire. 2 Detaliere a unor aspecte, pentru a fi mai ușor de înțeles Si: explicat1 (2), explicație (2). 3 Motivare a unor fenomene, proprietăți Si: explicat1 (3), explicație (3). 4 Justificare a unei acțiuni, atitudini etc. Si: explicat1 (4), explicație (4). 5 (Îe) A avea o ~ (cu cineva) A purta o discuție cu scopul de a justifica o acțiune, o atitudine, de a lămuri un lucru, de a înlătura un conflict (5). 6 Discuție între două sau mai multe persoane cu scopul de a se pune de acord Si: explicat1 (5), explicație (6). 7-8 Găsire sau existență a unei motivări pentru a înțelege ceva Si: explicat1 (6-7), explicație (7-8). 9 Cauză. 10 (Pex) Origine.

isplica v vz explica

isplicare sf vz explicare

Intrare: explica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • explica
  • explicare
  • explicat
  • explicatu‑
  • explicând
  • explicându‑
singular plural
  • expli
  • explicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • explic
(să)
  • explic
  • explicam
  • explicai
  • explicasem
a II-a (tu)
  • explici
(să)
  • explici
  • explicai
  • explicași
  • explicaseși
a III-a (el, ea)
  • expli
(să)
  • explice
  • explica
  • explică
  • explicase
plural I (noi)
  • explicăm
(să)
  • explicăm
  • explicam
  • explicarăm
  • explicaserăm
  • explicasem
a II-a (voi)
  • explicați
(să)
  • explicați
  • explicați
  • explicarăți
  • explicaserăți
  • explicaseți
a III-a (ei, ele)
  • expli
(să)
  • explice
  • explicau
  • explica
  • explicaseră
verb (VT10)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esplica
  • esplicare
  • esplicat
  • esplicatu‑
  • esplicând
  • esplicându‑
singular plural
  • espli
  • esplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esplic
(să)
  • esplic
  • esplicam
  • esplicai
  • esplicasem
a II-a (tu)
  • esplici
(să)
  • esplici
  • esplicai
  • esplicași
  • esplicaseși
a III-a (el, ea)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplica
  • esplică
  • esplicase
plural I (noi)
  • esplicăm
(să)
  • esplicăm
  • esplicam
  • esplicarăm
  • esplicaserăm
  • esplicasem
a II-a (voi)
  • esplicați
(să)
  • esplicați
  • esplicați
  • esplicarăți
  • esplicaserăți
  • esplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • espli
(să)
  • esplice
  • esplicau
  • esplica
  • esplicaseră
isplica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: explicare
explicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicare
  • explicarea
plural
  • explicări
  • explicările
genitiv-dativ singular
  • explicări
  • explicării
plural
  • explicări
  • explicărilor
vocativ singular
plural
isplicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esplicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplicare
  • esplicarea
plural
  • esplicări
  • esplicările
genitiv-dativ singular
  • esplicări
  • esplicării
plural
  • esplicări
  • esplicărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)