9 definiții pentru experiment
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
experiment sn [At: DZ 12/20 / V: esperimânt, esp~, ~rement, ~rm~, isperemânt, isperimânt, sperimânt, speriment[1] / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ger Experiment, it esperimento, sperimento, lat experimentum] 1-2 (Metodă de cercetare în știință ce constă în) producerea sau modificarea menționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile special create și a legilor care îl guvernează Si: experiență (13-14), experimentațiune. 3 (Înv) Ispită. 4 (Înv) Ispitire. 5 (Îs) ~ limită Experiment dus până la extremă. 6 (Îla) De ~ Experimental. 7 Experimentare (2). 8 Încercare făcută pentru a cerceta sau a cunoaște caracteristicile cuiva sau a ceva. 9 Observație. corectat(ă)
- În original toate var. neaccentuate — LauraGellner
esperement sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esperimânt sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
esperiment sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
experement sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
experimentum sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
experment sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
isperemânt sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
isperimânt sn vz experiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |