2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

escamotare sf [At: POLIZU / V: (îvr) scamotare / Pl: ~tări / E: escamota] 1 (Frr) Dispariție a unui obiect prin scamatorie Si: escamotaj (1), escamotat1 (1). 2 Dispariție neobservată a unui obiect Si: escamotaj (2), escamotat1 (2). 3 Ascundere cu îndemânare a unui obiect Si: escamotaj (3), escamotat1 (3). 4 Sustragere. 5 (Rar) Frustrare. 6 Evitare abilă a unei situații dificile Si: escamotaj (6), escamotat1 (6). 7 Trecere sub tăcere Si: escamotaj (7), escamotat1 (7). 8 Disimulare. 9 Denaturare. 10 Introducere a trenului de aterizare a unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului Si: escamotaj (10), escamotat1 (10).

escamota vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) scamota / Pzi: ~tez / E: fr escamoter] 1 (Frr) A face să dispară ceva prin scamatorie. 2 A face să dispară ceva fără să se observe. 3 A ascunde ceva cu îndemânare. 4 A lua ceva pe furiș Si: a sustrage, a subtiliza. 5 (Rar) A frustra. 6 A evita cu abilitate ceva dificil, printr-un subterfugiu. 7 A trece sub tăcere Si: a omite, a ocoli, a ignora. 8 A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a masca, a disimula. 9 A prezenta altfel decât este Si: a denatura, a falsifica. 10 (Teh) A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului.

Intrare: escamotare
escamotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escamotare
  • escamotarea
plural
  • escamotări
  • escamotările
genitiv-dativ singular
  • escamotări
  • escamotării
plural
  • escamotări
  • escamotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: escamota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • escamota
  • escamotare
  • escamotat
  • escamotatu‑
  • escamotând
  • escamotându‑
singular plural
  • escamotea
  • escamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • escamotez
(să)
  • escamotez
  • escamotam
  • escamotai
  • escamotasem
a II-a (tu)
  • escamotezi
(să)
  • escamotezi
  • escamotai
  • escamotași
  • escamotaseși
a III-a (el, ea)
  • escamotea
(să)
  • escamoteze
  • escamota
  • escamotă
  • escamotase
plural I (noi)
  • escamotăm
(să)
  • escamotăm
  • escamotam
  • escamotarăm
  • escamotaserăm
  • escamotasem
a II-a (voi)
  • escamotați
(să)
  • escamotați
  • escamotați
  • escamotarăți
  • escamotaserăți
  • escamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • escamotea
(să)
  • escamoteze
  • escamotau
  • escamota
  • escamotaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scamota
  • scamotare
  • scamotat
  • scamotatu‑
  • scamotând
  • scamotându‑
singular plural
  • scamotea
  • scamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scamotez
(să)
  • scamotez
  • scamotam
  • scamotai
  • scamotasem
a II-a (tu)
  • scamotezi
(să)
  • scamotezi
  • scamotai
  • scamotași
  • scamotaseși
a III-a (el, ea)
  • scamotea
(să)
  • scamoteze
  • scamota
  • scamotă
  • scamotase
plural I (noi)
  • scamotăm
(să)
  • scamotăm
  • scamotam
  • scamotarăm
  • scamotaserăm
  • scamotasem
a II-a (voi)
  • scamotați
(să)
  • scamotați
  • scamotați
  • scamotarăți
  • scamotaserăți
  • scamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • scamotea
(să)
  • scamoteze
  • scamotau
  • scamota
  • scamotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)