2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
escamotare sf [At: POLIZU / V: (îvr) scamotare / Pl: ~tări / E: escamota] 1 (Frr) Dispariție a unui obiect prin scamatorie Si: escamotaj (1), escamotat1 (1). 2 Dispariție neobservată a unui obiect Si: escamotaj (2), escamotat1 (2). 3 Ascundere cu îndemânare a unui obiect Si: escamotaj (3), escamotat1 (3). 4 Sustragere. 5 (Rar) Frustrare. 6 Evitare abilă a unei situații dificile Si: escamotaj (6), escamotat1 (6). 7 Trecere sub tăcere Si: escamotaj (7), escamotat1 (7). 8 Disimulare. 9 Denaturare. 10 Introducere a trenului de aterizare a unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului Si: escamotaj (10), escamotat1 (10).
escamota vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) scamota / Pzi: ~tez / E: fr escamoter] 1 (Frr) A face să dispară ceva prin scamatorie. 2 A face să dispară ceva fără să se observe. 3 A ascunde ceva cu îndemânare. 4 A lua ceva pe furiș Si: a sustrage, a subtiliza. 5 (Rar) A frustra. 6 A evita cu abilitate ceva dificil, printr-un subterfugiu. 7 A trece sub tăcere Si: a omite, a ocoli, a ignora. 8 A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a masca, a disimula. 9 A prezenta altfel decât este Si: a denatura, a falsifica. 10 (Teh) A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scamota v vz escamota
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|